Patriarhul a plecat senin

Ortodoxia este în doliu, iar lumea creştină românească primeşte o lovitură dură şi neaşteptată. Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a decedat, ieri, în jurul

Ortodoxia este în doliu, iar lumea creştină românească primeşte o lovitură dură şi neaşteptată. Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a decedat, ieri, în jurul orei 17.00, la vârsta de 92 de ani, la Institutul Fundeni din Bucureşti, din cauza unor complicaţii cardiace apărute după o intervenţie chirurgicală efectuată la prostată.

Profesorul dr. Constantin Popa, de la Spitalul Fundeni, a anunţat decesul Patriarhului la ora 17.10, deşi, cu aproximativ o oră în urmă, starea postoperatorie a acestuia părea stabilă.

Medicul a precizat că, pe fondul unor suferinţe cronice, Patriarhul a dezvoltat complicaţii cardiace, iar cordul nu a răspuns resuscitării.

Operaţia decursese normal, fără să se intuiască evoluţii negative, iar medicii erau optimişti. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei chiar a încercat să-i liniştească pe credincioşii români, declarând că starea Preafericitului este stabilă.

Biserica Ortodoxă anunţa încrezător că Teoctist era "aşteptat să se întoarcă cât mai curând la Reşedinţa Patriarhală". Dar evoluţia ulterioară a pacientului a depăşit cele mai sumbre estimări ale medicilor.
Decesul a fost confirmat de medicii prof. dr. Ionel Sinescu, şeful Centrului de Chirurgie Urologică, prof. dr. Dan Tulbure, şeful Centrului Anestezie Terapie Intensivă, şi dr. Constantin Popa, managerul Institutului Clinic Fundeni. Chirurgii institutului au considerat că operaţia la prostată în cazul Patriarhului Teoctist era imperios necesară întrucât acesta suferea foarte tare din cauza bolii, a declarat, aseară, profesorul Ionel Sinescu, şeful Clinicii de Chirurgie şi Transplant Renal. Medicii au evaluat toate riscurile atunci când au hotărât efectuarea intervenţiei, Patriarhul Teoctist fiind cardiac de 20 ani. Potrivit NewsIn, Patriarhia Română a aflat de la posturile tv despre moartea Preafericitului.

În toată ţara au bătut clopotele

La Biserica de la Institutul Fundeni s-a organizat imediat o slujbă de pomenire pentru sufletul Patriarhului. Un sobor de preoţi, în frunte cu Episcopul Vicenţiu Ploieşteanu, a plecat imediat la spital pentru a face o rânduială de înmormântare a călugărului. Patriarhul a fost spălat, uns cu untdelemn, mir şi îmbrăcat în veşminte arhiereşti.

Trupul său neînsufleţit va fi depus astăzi la Catedrala Patriarhală, pentru a primi ultimele omagii ale credincioşilor. Sinodul Permanent al BOR se va întruni şi va lua în discuţie "toate cele necesare pentru organizarea slujbei de înmormântare" a Înalt Prea Sfinţiei Sale. Om smerit, pe deplin deschis către ecumenism, spirit dialogal şi echilibrat, Teoctist lasă în urmă o viaţă pusă în slujba enoriaşilor. Vestea morţii sale i-a şocat pe toţi reprezentanţii Bisericii din ţară. Clopotele au început să bată fără oprire, chemând credincioşii la rugăciunea de la vecernie. Patriarhul Teoctist va fi comemorat prin slujbe speciale zilnice în toate catedralele mitropolitane şi episcopale din România şi din străinătate, până în ziua înmormântării.
În toate bisericile ortodoxe vor fi trase clopotele timp de 30 de minute, în semn de doliu.

Înmormântat la Mănăstirea Vorona sau în Catedrala Patriarhală

Reprezentanţii BOR nu au stabilit încă unde va fi înmormântat Teoctist, dar există variante. Dacă Sinodul Permanent va fi de acord, Patriarhul Teoctist ar putea fi înmormântat la Mănăstirea Vorona din satul său natal sau în ultimul loc rămas liber în Catedrala Patriarhală din Capitală, au declarat, pentru Mediafax, surse din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Sursa citată a menţionat că Patriarhul a construit "o mănăstire de suflet în Vorona (judeţul Botoşani), unde şi-a exprimat intenţia de a fi înmormântat. Cu toate acestea, Patriarhul Teoctist le-a spus apropiaţilor, în repetate rânduri, că şi-ar fi dorit ca locul său de veci să fie primul din Catedrala Neamului, construcţie a cărei temelie nu a mai apucat să o vadă.

Totodată, a fost exclusă posibilitatea ca trupul Patriarhului să fie depus pentru odihna de veci la mănăstirea cu hramul Duminica Sfinţilor Români, inaugurată recent la marginea Capitalei, lăcaş de cult pentru a cărui construcţie Patriarhul a militat vreme îndelungată. Ritualul premergător ceremonialului de înmormântare a Patriarhului Teoctist a început ieri-seară, la Catedrala Patriarhală din Capitală, cu citirea psalmilor.

S-a stins în spitalul pe care îl sfinţise

Un mare număr de feţe bisericeşti au sosit la Institutul Fundeni şi au vegheat ore întregi corpul neînsufleţit al Patriarhului, în timp ce Sfântul Sinod s-a întrunit la Patriarhie pentru a decide amănuntele ceremoniei de înhumare. În urmă cu trei ani, Preafericitul participase la sfinţirea capelei din cadrul unităţii spitaliceşti. "Nu cunoaştem ultimele cuvinte ale Preafericitului, dar ştim că a sfârşit senin şi liniştit", ne-au mai declarat doi dintre călugării prezenţi la Fundeni. (Traian George Horia)

Toader Arăpaşu, de la opincă la vlădică

S-a născut la sat. Acolo unde s-a născut şi veşnicia. Un sat pierdut printre coline botoşănene, Tocileni. Familia care ni l-a dăruit pe cel ce ne-a fost patriarh timp de două decenii era o familie cu credinţă în Dumnezeu. O comuniune, cum îi plăcea să spună... Toader, al zecelea copil, dintre cei unsprezece ai familiei Arăpaşu, a îmbrăcat viaţa monahală la 13 ani. Câteva decenii mai târziu devenea patriarh.

A urmat cursurile Seminarului monahal de la Mânăstirea Cernica (1932-1940).
În paralel, în 1935, a intrat în monahism la Mânăstirea Bistriţa, primind numele de Teoctist. Între anii 1940 şi 1945 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti, devenind licenţiat în teologie, specialitatea Liturgică, cu calificativul "Magna cum laude".

"Botoşăneanul"

A fost hirotonit ieromonah la Catedrala mitropolitană din Iaşi, la 25 martie 1945. A fost vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, apoi episcop vicar patriarhal şi ridicat de Sinod la treapta arhieriei, primind titlul de "Botoşăneanul" (1950-1962). Episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului (1962-1973), arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei (1973-1977), arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1977-1986), arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Munteniei şi Dobrogei.

Din 9 noiembrie 1986, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în demnitatea de Patriarh.

A fost instalat în Catedrala Sfintei Patriarhii de către mitropoliţii ţării, în prezenţa patriarhilor Ierusalimului şi al Bulgariei, a reprezentanţilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante şi a reprezentanţilor forurilor de stat, la 16 noiembrie 1986.

După căderea comunismului, Patriarhul s-a retras de la conducerea bisericii, confruntându-se cu o contestare din ce în ce mai mare din partea credincioşilor, care îi reproşau legăturile cu regimul lui Ceauşescu. După câteva săptămâni de recluziune la Mânăstirea Sinaia, Patriahul a revenit asupra deciziei şi şi-a reluat funcţia pe care a ocupat-o până la moarte.

Cărturar şi ctitor

ÎPF Teoctist a fost neobosit şi în cele ale scrisului. A prefaţat numeroase cărţi de cult, monografii şi lucrări religioase, fiind autorul operei "Pe treptele slujirii creştine'" (10 volume, 1980-1995). A iniţiat şi a pus în operă restaurarea sau construirea de noi mânăstiri şi biserici în Arhiepiscopia Bucureştilor, la Arad, în Oltenia şi în Moldova.

A fost distins cu numeroase ordine bisericeşti acordate de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, Patriarhiile Alexandriei, Ierusalimului, Antiohiei etc. Cu numeroase titluri de Doctor Honoris Causa, acordate de universităţi din ţară şi de peste hotare, ÎPF Teoctist a fost, firesc, ales membru de onoare al Academiei Române.

REACŢII

Radu Preda, teolog
>> "Patriarhul lasă în urmă cu adevărat o moştenire complexă. A trebuit să-şi asume rolul istoric şi teologic de supravieţuitor al unui sistem politic şi ideologic în care a făcut carieră. După '90 s-a retras din scaun, mai ales la presiunea Grupului de Reflexie pentru Înnoirea Bisericii, a revenit în tron, şi-a însuşit agenda unor înnoiri absolut necesare, a militat neobosit pentru introducerea religiei în şcoală, a reactivat Mitropolia Basarabiei şi a făcut un pas decisiv către refacerea unităţii dintre Ortodoxie şi Catolicism."

Teodor Baconschi, teolog şi diplomat
>> "Vom avea nevoie de încă cinci ani pentru a căpăta un recul şi pentru a face o evaluare complexă şi necesară. Aş spune că e o pierdere imensă, pentru că acest om a avut slăbiciuni, dar nu răutăţi. A fost, poate, în anumite momente din viaţa lui, insuficient de curajos, dar n-a avut răutate instrinsecă. A fost cel mai longeviv călugăr din BOR."

Mihail Neamţu, teolog
>> "Cei douăzeci de ani de conducere a Bisericii sub îndrumarea PF Teoctist vor rămâne în memoria Ortodoxiei româneşti prin câteva lucruri incontestabile: 1) efortul de catehizare prin instrumentul cărţii în anii de cenzură comunistă. 2) exerciţiul de pacificare a diferitelor facţiuni din BOR în anii tranziţiei postcomuniste; 3) opera ecumenică (e.g., vizita Papei Ioan Paul al II-lea, dar mai ales excelentele relaţii întreţinute cu patriarhul ecumenic Bartolomeu I) şi deschiderea culturală genuină".

Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei i Maramureşului, ÎPS Bartolomeu
>> "Sunt consternat, este o pierdere grea pentru Biserica Ortodoxă Română. Dumnezeu să-l ierte şi să-l fericească!", a declarat ÎPS Bartolomeu, adăugând că nu intenţionează să candideze pentru ocuparea scaunului patriarhal.

Mitropolitul Banatului, ÎPS Nicolae
>> "E o veste care m-a copleşit şi îmi este tare greu să vorbesc acum. Vă rog să mă iertaţi! Să-l odihnească Dumnezeu în pace!"

Traian Băsescu, preşedintele României
>> "În aceste momente, preşedintele Traian Băsescu este alături de creştinii ortodocşi din România care au avut mereu în Prea Fericirea Sa un părinte a cărui simplitate şi căldură umană l-au însoţit pe cea mai înaltă treaptă a demnităţii ierarhice la care a fost chemat."

Călin Popescu Tăriceanu, prim-ministru
>> "Este un moment de adâncă tristeţe pentru noi toţi. Astăzi România a pierdut una dintre personalităţile sale luminoase, un om de mare înţelepciune, care a pus întotdeauna ţara şi Biserica mai presus de orice interes personal."

Emil Constantinescu, fost preşedinte
>> "În istoria Bisericii Ortodoxe Române şi în cea a României, PF Teoctist va rămâne ca un susţinător al ecumenismului, idee de importanţă vitală pentru lumea modernă."

Ion Iliescu, fost preşedinte
>> "Am apreciat omenia, calitatea sa de a simţi sufletul poporului român şi de a se adresa cu înţelegere oamenilor. Are virtuţile omului provenit dintre oamenii simpli, din neamul de ţărani, cu cultura oamenilor moderni."