"Păstrăm presiunea pentru continuarea procesului de reformă"

O delegaţie de europarlamentari ai Partidul Popular European se află pentru câteva zile în România pentru a evalua progresele făcute în vederea aderării. Popularii au avut întrevederi cu

O delegaţie de europarlamentari ai Partidul Popular European se află pentru câteva zile în România pentru a evalua progresele făcute în vederea aderării. Popularii au avut întrevederi cu preşedintele Băsescu, premierul Tăriceanu, ministrul administraţiei şi internelor, Vasile Blaga, şi cu Monica Macovei, ministrul justiţiei.

- Care sunt problemele României care îi îngrijorează cel mai mult pe europeni?
- Sigur, cea mai mare problemă este corupţia din România. În Germania există temerea că fondurile considerabile, pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziţie României după aderare, pot dispărea în găuri negre. Apoi rămân şi problemele concrete ale agriculturii, unde România mai are multe de rezolvat, mai ales în sistemul de control al siguranţei alimentare.
- Veţi cere totuşi activarea unor clauze sectoriale pentru România după aderare?
- În primul rând, să vedem dacă CE va face în mai recomandarea de amânare cu un an a aderării României şi Bulgariei la UE. Apoi va fi stabilit, de Consiliul European, dacă este necesară activarea clauzelor de salvgardare sectoriale pentru anumite domenii. Decizia aceasta va fi luată în toamnă, pe baza raportului de luna viitoare, pe care îl vom analiza şi noi în Parlamentul European cu mare atenţie.
- Dau aceste clauze mai multă încredere pentru oficialii UE?
- În anii '90, noi, germanii, am fost motivaţi de reunificarea celor două Germanii să luptăm pentru o reunificare a Europei. După o analiză lucidă, am constatat că multe firme germane au migrat în Cehia, Ungaria, Polonia, acum şi în România. Din cauza aceasta, germanii se tem să nu-şi piardă locul de muncă, pentru că se întâmplă ca patronul să vină să le spună "sunteţi prea costisitori, mă duc în altă parte să produc". Această problemă nu poate fi controlată nici prin Tratatul de aderare, nici prin clauzele de salvgardare. Dar trebuie să nu existe probleme suplimentare. Numai aşa le pot spune alegătorilor de acasă dacă România merită să devină membru al UE.
- De ce aţi cerut să se ia o decizie cu privire la data aderării României abia în toamnă, şi nu la Consiliul European din iunie?
- Pentru că ne simţim în capcană din cauza Tratatelor de aderare pe care le-am semnat. Propunerea mea de a amâna decizia privind data aderării României era o încercare de a ieşi din această capcană pe care Europa şi-a construit-o singură. Niciodată nu am semnat tratatul de aderare al unui stat atât de devreme ca pe cele ale României şi Bulgariei. Am reuşit să introducem nişte clauze pentru liniştea noastră, precum amânarea cu un an a celor două, care s-au dovedit însă ineficiente. Dacă nu are loc aderarea în 2007, indiferent dacă sunt îndeplinite criteriile, termenul 2008 trebuie respectat. În definitiv, este un cerc vicios din care nu putem ieşi. De aceea am pledat pentru amânarea stabilirii datei aderării, să luăm deciziile puţin înaintea aderării ca să păstrăm presiunea necesară pentru procesul de reformă.
- Amânarea stabilirii datei nu împiedică organizarea bugetului UE?
- Nu, decizia asupra bugetului comunitar poată fi luată şi în decembrie. Pentru mine, acesta nu este un argument valabil. Problema este, din ce am auzit, de fapt, bugetul României, pentru că Executivul vrea să ştie deja pe ce încasări se poate baza. Dar şi la aceasta există variante, cum ar fi recalcularea bugetului naţional.
- Este necesară o lege a statutului minorităţilor?
- România îşi face singură un bine dacă are o lege a minorităţii. UE consideră deja că ţara respectă drepturile minorităţilor. O astfel de lege nu este necesară pentru UE, ci pentru identitatea culturală a României. Iar pentru Bruxelles ar fi un semnal foarte pozitiv.
- Cât de necesară este o lege a lustraţiei şi condamnarea comunismului în România?
- Trebuia să fie adoptată o astfel de lege a lustraţiei imediat după revoluţie. Este greu după 16 ani să te gândeşti şi să concepi o astfel de lege, trebuia făcut mai devreme, dar cred că nici acum nu este prea târziu. E important ca ţara să-şi ia rămas bun de la un astfel de trecut. Condamnarea comunismului nu este necesară pentru aderarea României, însă poate fi necesară pentru curăţirea vieţii politice a ţării.