Partidele fantoma si cele de buzunar vor fi radiate

* In Romania vor ramane doar vreo 10 partide politice * Stacheta numarului minim de membri a fost ridicata la 50.000

Pe viitor, partidele-fantoma si cele de buzunar vor fi sterse din evidentele oficiale. Comisia juridica a Senatului a aprobat, ieri, proiectul Legii partidelor politice, act normativ initiat de PNL, cu rostul de a curata scena politica de formatiunile care, la alegeri, nu obtin nici macar un numar de voturi egal cu cel al membrilor declarati. In acest scop, noua Lege a partidelor ridica stacheta de la care se poate infiinta un partid. Fata de 10.000 de membri fondatori, cat prevede actul normativ in vigoare (Legea 27/1996), dupa iesirea celui nou din procesul legislativ, va fi nevoie de 50.000 de cetateni cu drept de vot, domiciliati in cel putin 21 dintre judete si municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de 1.000 de persoane pentru fiecare organizatie teritoriala. Numarul de 50 de mii a fost stabilit de Guvern si reprezinta suma rezultata dintr-o lista completa de candidati pentru alegerile locale. Initiatorii legii, liberalii, avansasera un numar minim de 30 de mii de cetateni, dupa criteriul "cate zece fondatori din fiecare localitate", dar, intr-un final, nu au mai obiectat la varianta guvernamentala. Potrivit legii, lista cu semnaturile fondatorilor va trebui sa cuprinda datele complete din actele de identitate ale acestora si va fi insotita de o declaratie pe propria raspundere a celui care a intocmit-o, menita sa ateste autenticitatea adeziunilor. Strangatorul de semnaturi prins cu falsuri va fi pasibil de sanctiune penala. Si controlul instantei de judecata investita cu inregistrarea partidelor (Tribunalul Bucuresti) va fi mai serios, in fiecare an preelectoral partidele fiind obligate sa-si actualizeze listele si sa le depuna la tribunal. Partide cu 2 familii de votanti Prevederea adoptata ieri de senatorii-juristi ar scoate, macar teoretic, din viata politica mai mult de jumatate din partidele inscrise actualmente la tribunal. La 31 mai 2002, in Registrul partidelor politice figurau 49 de formatiuni, si, potrivit rezultatelor alegerilor din 2000 (locale si generale), 29 dintre acestea au obtinut mai putin de 50 de mii de voturi. Saptesprezece dintre acestea nu au adunat nici macar cele zece mii de optiuni care sa certifice functionarea lor legala, in baza legii partidelor in vigoare. Sunt si cazuri de formatiuni ai caror alegatori ar putea incapea intr-un autocar sau chiar intr-un microbuz de capacitate redusa. Astfel, Partidul Liber Democrat a adunat, in 2000, 99 de voturi, Partidul Solidaritatii Democratice pentru sanse egale si o societate mai buna - 32, iar Partidul Relansarii Sociale, numai opt. Noua lege va sanctiona aceste aberatii, potrivit acesteia partidele care nu obtin cel putin 50 de mii de voturi urmand a fi dizolvate de Tribunalul Bucuresti. Reglementari mai limpezi pentru minoritari Dezbaterile din Comisia juridica nu au fost lipsite de puncte nevralgice. Peremistii au cerut vehement inserarea unei prevederi care sa interzica partidele etnice, dupa care au cerut clarificarea situatiei asociatiilor culturale ale minoritatilor nationale (UDMR, de pilda). Spiritele s-au calmat prin acceptarea unui amendament al lui Antonie Iorgovan, potrivit caruia, daca participa la alegeri, asociatiile se vor supune normelor Legii partidelor politice. De asemenea, un membru de asociatie minoritara va putea candida pe listele unui partid politic, dar va fi obligat sa renunte la candidatura pe lista "minoritara". Partide-vila, partide-bar Istoria partidelor postdecembriste incepe cu unul din primele decrete-lege ale FSN (8/1989). Potrivit acestui act normativ, se puteau constitui formatiuni politice cu un numar foarte mic de adeziuni - 250 de semnaturi pe lista de sustinere. Aceasta prevedere a generat o adevarata inflatie de partide de buzunar, de familie, de scara de bloc, de cartier. Au profitat invartitii epocii de tranzitie care au primit si utilizat in interes propriu generoase alocatii de la buget sau sedii luxoase transformate fara nici un pic de jena in buticuri, baruri, discoteci etc. In scurta vreme, au fost inregistrate zeci si zeci de partide-fantoma: in 19 ianuarie 1990 erau inscrise deja 13 partide, o luna mai tarziu - 32 de formatiuni, iar in martie '91 erau consemnate legal 121. Multe dintre ele aveau denumiri asemanatoare si sigle identice, creand confuzie in randul electoratului. Prin '96, puterea de atunci a decis sa curme situatia, Legea 27 din 26 aprilie obligand formatiunile politice sa se reinregistreze la TMB, pe baza unei liste de sustinere cu 10.000 de semnaturi ale unor persoane domiciliate in cel putin 15 judete. Acelasi act normativ mai prevedea ca partidele politice isi inceteaza activitatea in urma autodizolvarii, a dizolvarii pronuntate de instantele de judecata ori prin hotarare a Curtii Constitutionale sau ca urmare a inactivitatii constatate de TMB. Aceasta ultima prevedere se referea, punctual, la nedepunerea de candidati in doua scrutinuri consecutive in cel putin 10 circumscriptii electorale sau la neconvocarea unei adunari generale a formatiunii vreme de 5 ani. Legea 27 a rarit simtitor randul partidelor politice. Au fost insa destule cazuri in care liderii acestora au declarat-o neconstitutionala si, sub pretextul dreptului la libera asociere, au actionat-o in justitie, ajungand si la forurile internationale de la Strasbourg, cum a fost cazul lui Nica Leon, presedintele minusculului Partid Liberal Democrat. Scopul era limpede: pastrarea unor sedii ultracentrale, de sute de metri patrati, primite pe nimic de la Primarie, in care functionau baruri, videoteci, case de schimb valutar, notariate etc., aducatoare de venituri grase pentru liderii asa-ziselor partide. Alte formatiuni politice, desi nu s-au putut reinregistra, si-au pastrat sediile, unele aflate in buricul Bucurestiului ori in alte metropole ale tarii. La alegerile locale din 2000 din Capitala s-au inscris in competitie nu mai putin de 59 de formatiuni politice, uniuni ale minoritatilor nationale, aliante si candidati independenti.