Parlamentul, ca o prada

Vasile Dancu senator, prof.univ.dr. Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie

Oricine vrea sa se dea rotund in tara noastra critica Parlamentul Romaniei. Ce idioti, spune, despre parlamentari, bisnitarul de valuta de pe Corso, citesc ziare si nu fac nimic. Ce cretini, spune si tarabagiul din piata, se lafaie in scaunele alea comode si au diurne de sedinta. Demagogii dracului, iti zice in pauza de publicitate moderatorul de televiziune, nu se intereseaza decat de propria lor bunastare. Ce cretini, mormaie in barba reporterul de la ziar, in timp ce ii alearga pe holuri cu intrebari copiate din Istoria Romaniei in date.
Te uiti la parlamentari si nici nu stii ce sa crezi. Unii vin din provincie, au pantofi scalciati si costume ieftine, de vascoza. Altii se imbraca cu grija, indiferent de unde vin. Stand la Bucuresti, in hoteluri sau prin garsoniere sumar mobilate, parlamentarii s-au obisnuit sa stea mereu cu mobilul la ureche. Par mai ocupati si mai importanti daca sunt mereu pe fir cu cineva. Putini sunt oameni de afaceri prosperi, imbogatiti de conjuncturi, sau prin efort lung si greu. Unii s-au orientat spre parlament pentru a putea sa-si proteje afacerile cinstite in fata unor mafii locale, nascute ca in orice capitalism incipient. Unii divorteaza de nevestele grase si se insoara cu secretare sau jurnaliste acreditate pe-acolo. Sunt juristi cinstiti sau sulfe care protejeaza hotii, tineri entuziasti sau caratori de geanta ori fete iubitoare de domni generosi. Gasesti si profesori universitari pentru care salariul si diurna sunt oricum mai mari decat salariul lor mizer. Si fosti comunisti se afla din belsug acolo, dar si unii care nici nu stiu ce sunt, ori ar putea fi orice. Sunt cantareti sau poeti, calfe si zidari pentru iluzii vechi sau noi. Sunt si escroci, dar si oameni de o mare onestitate, sunt lichele dar si naivi. Se inscriu la doctorate sau se fac profesori universitari la universitati particulare. Parlamentul e o lume, un esantion reprezentativ pentru lumea noastra. Daca am privi cu atentie, am vedea ca parlamentarii nu sunt extraterestri. Nici nu au ajuns in fata noastra prin selectie negativa, pentru ca sa radem de ei sau sa-i pedepsim sa stea in fata natiunii, in genunchi, pe graunte. Ei au fost alesi de oameni, ca si presedintele. Unii au in spate peste o suta de mii de voturi, s-a pus stampila pe ei. Nu au fost votati in orb, au avut emisiuni de televiziune si postere cat blocurile, au vorbit la televizor sau in piete, si-au pus CV-urile pe toate gardurile. Au fost votati nu pentru ca erau pe liste, au fost votati pentru ca nu erau altii mai buni in competitia respectiva. Nu partidele sunt votate in sate sau in orasele patriei, ci oamenii pe care-i aduc ele pe lista. Tu, cititorule genial al meu, de ce nu ai pasit un pas in fata si sa incerci sa-i convingi pe oameni sa te voteze pe tine? V-ati gandit vreodata ca daca sunt atatia romani destepti, cum dracu de suntem condusi doar de idioti? E adevarat ca, daca ne uitam bine, la noi, nimic nu ne pare a fi prea bun. Doctorii iau spagi, profesorii fac meditatii pe bani, politistii sunt prosti, judecatorii corupti si oamenii de afaceri sunt profund necinstiti. Patronii sunt hoti si slujnicele sunt lenese, ministrii sunt incompetenti, iar primarii nu au habar de administratie. Buni suntem doar noi insine, oameni de neinlocuit sau talente nedescoperite. Ca niste fete frumoase dar fara noroc, fiecare dintre noi ne uitam in jur cu o luciditate si un scepticism care ar putea chiar sa ne sperie. Doar noi insine suntem buni. Suntem in situatia de a putea constitui o Romanie perfecta cu un singur locuitor, locuitorul ,noi insine". Dar dincolo de Romania perfecta a eului nostru, in Romania reala, aflata undeva la coada Europei, parlamentul este institutia de a carei existenta este legata libertatea noastra. De parlament este legata bruma de democratie, mica descentralizare si posibilitatea ca vocea tarii sa se auda in Bucuresti. Legile, bune sau proaste, pe care le acceptam doar pentru voluptatea de a le incalca, sunt produse sau framantate in parlament. Cand puterea este aroganta si discretionara, doar in parlament se mai poate coagula o rezistenta. Guvernul si presedintele nu pot sa fie incantati de existenta altei puteri, mai ales ca este colectiva, formata din forte divergente si este greu sa o cointeresezi. Dar, mai presus de toate, parlamentul este locul unde nimic nu functioneaza fara negociere, fara comunicare, fara a-l asculta pe celalalt. Nimeni nu a putut, pana acum, chiar daca unii au incercat, sa puna calusul in gura parlamentarilor, mai ales din opozitie. Parlamentul este templul democratiei si libertatilor colective. In templu, ca si in catedrala, intra si oficiaza oameni cu toate pacatele lumii. Parlamentul este insa o prada usoara pentru demolatorii de profesie si iubitorii de putere, pentru dictatori sau autocrati. Masele sunt in stare sa devoreze tot ceea ce nu pot atinge direct. Suntem in stare sa ridicam statui, doar pentru a putea sa aruncam cu pietre in ele. Ne-ar placea, daca s-ar putea, chiar si lumina s-o tavalim prin noroi si sfintii sa ni-i taram prin lupanare. Doar pentru a nu ramane nimic spre care sa ravnim, doar pentru a pune in acord lumea cu propria noastra nimicnicie. In Romania perfecta, cea cu eul nostru ca singur locuitor, parlamentul poate sa se desfiinteze. In Romania profunda, cea care se amesteca in fiecare zi cu Romania de gunoaie, murdara, lenesa sau cinica, parlamentul este ultima frontiera a rezistentei colective la despotism, dictatura si abuz. Ultima baricada pe care cei multi o mai pot ridica impotriva dorintei nemasurate de putere si a violentei de care este capabila mereu politica, indiferent de timp istoric sau loc. Am uitat, deja ?