Pariul pe inteligenţă

Paul Dobrescuprorector SNSPA

în India, China primeşte 20.
Albert Einstein al secolului XXI va fi indian, ne spune Paul Hermelin, director general al companiei franceze Capgemini. Nu este o predicţie hazardată şi nici rodul unei tentaţii pentru ştiri-şoc, ci rezultatul unui calcul probabilistic. Pentru că India a făcut un pariu spectaculos pe inteligenţa poporului său şi a făcut din educaţie o prioritate naţională. De ani buni, acest stat a investit masiv în domeniu şi a reuşit să construiască un sistem educativ performant. Cantitatea şi calitatea diplomelor obţinute aici sunt recunoscute pretutindeni. India formează în fiecare an mai mulţi ingineri decât lumea occidentală (Europa şi SUA la un loc). Cele 221 de universităţi şi 10.000 de colegii ale ţării formează în fiecare an mai mult de 3 milioane de absolvenţi, dintre care 300.000 ingineri şi 150.000 informaticieni. Oraşul Poona, unde trăiesc circa 2,5 milioane de locuitori, formează tot atât de mulţi ingineri precum Franţa. Iar Bangalor numără mai multe creiere decât Silicon Valley. La un asemenea ritm de formare a specialiştilor, cu precădere în zona tehnică şi informatică, probabilitatea ca un geniu de talia lui Einstein să apară pe pământ indian este, să recunoaştem, considerabilă.
Strategia în domeniul educaţiei şi formării specialiştilor este, la rândul ei, parte a unei strategii mai ample de ridicare a ţării. Puţină lume a observat creşterile economice constante ale Indiei din ultimii ani, de cca 6 la sută. Era, să recunoaştem, şi destul de greu de observat, în condiţiile în care China înregistra ritmuri de peste 9 la sută. În 2004, ritmul de creştere a PIB-ului indian a fost de 7 la sută, pentru ca în 2005 să fie de 8 la sută, cu posibilitatea de a se reproduce şi în 2006.
Două lucruri impresionează în ridicarea Indiei: creşterea constant accelerată a unei ţări cu o populaţie de peste un miliard de locuitori (deci nu este vorba despre un "tigru" obişnuit, ci de un subcontinent, despre rivalul geopolitic adevărat al Chinei); apoi, avem de-a face cu o strategie particulară care, parcă, devansează timpul şi anunţă o formulă modernă. Am vorbit de educaţie.
În realitate, este vorba despre proiectarea unei oferte planetare de servicii bazate pe inteligenţă. Un informatician indian costă cam de cinci ori mai puţin decât unul francez. India şi-a propus să devină un pol mondial al inovaţiei, al competenţei şi al serviciilor. În ofensiva sa de externalizare a serviciilor, India a ocupat poziţii respectate în domeniul informaticii, al consultanţei juridice şi bancare, iar în momentul de faţă atacă domeniul sănătăţii.
Concomitent, India a mizat pe spiritul antreprenorial al populaţiei sale şi a făcut din valorificarea acestui potenţial o altă prioritate. Subcontinentul indian dispune de o clasă de mijloc de aproximativ 200 de milioane de persoane bine instruite. De aceea, a căutat să stimuleze iniţiativa acestei mulţimi de oameni, concepând un sistem bancar mobil, care să-şi îngemăneze interesele cu cele ale întreprinzătorilor, pentru a ridica firme performante, capabile să facă faţă competiţiei mondiale, şi care ocupă constant poziţii bune, vizibil mai bune decât cele chinezeşti.
Strategia ţării este de a atrage cei mai buni specialişti indieni care s-au afirmat în străinătate. Este drept că şi au ce să atragă. Diaspora indiană s-a distins în ceea ce numim astăzi industrii bazate pe cunoaştere. Circa jumătate din specialiştii care lucrează în Silicon Valley sunt indieni. Cu cei 75.000 de studenţi, indienii constituie prima comunitate străină în campusurile americane. Majoritatea lor îmbrăţişează domeniile ştiinţelor exacte şi inginereşti. Această strategie a dat rezultate. India deţine deja giganţi în domeniul softului, cum ar fi Infosys sau Wipro, ori în cel al industriei farmaceutice şi biotehnologiilor, cum ar fi Rambaxy ori Laddy's Lab. S-au construit chiar mituri în această privinţă, după model american. Narayana Murthy, întemeietorul firmei Infosys, este considerat un Bill Gates al Indiei, şi a devenit un personaj foarte popular.
Ceea ce omit sau subdimensionează mulţi analişti este mărimea pieţei interne a Indiei, comparabilă cu cea chineză. Astăzi investiţiile străine în India sunt relativ mici. Cel puţin comparativ cu China. Dar mâine? Analiştii remarcă o lentoare a reacţiei Uniunii Europene faţă de această zonă. Este de înţeles atracţia pieţei chineze, dar este importantă şi o reponderare. Pentru fiecare euro investit în India, China primeşte 20. În timp ce India urmează să achiziţioneze, cum menţionează şi ziarul "Le Monde", 126 de avioane de luptă şi de 80 de aparate Airbus. Ca să ne mărginim la domeniul aviaţiei...