Pagina cititorului: „Vreau mai multe reportaje sociale“

Pentru Gheorghe Costache (56 de ani), de profesie croitor, din Râmnicu Vâlcea, să citească „Adevărul" a devenit un tabiet, asemenea cafelei de dimineaţă. „Nu am mereu timp să-l răsfoiesc acasă, aşa că îl iau cu mine la serviciu. Are tot ce poate conţine un ziar, de la analize pertinente şi bine documentate, până la reportaje de culoare.

Câteodată mă trezesc că nu îmi termin lucrul pentru a citi un articol interesant", spune Gheorghe Costache, care recunoaşte că are ştate vechi de abonament la cotidianul lui preferat. „Sunt abonat de ani buni, nici nu mai ştiu exact câţi. Acum îmi place şi mai mult, pentru că vine însoţit de cărţi şi DVD-uri", explică abonatul. Gheorghe Costache şi-ar dori să citească mai multe reportaje sociale şi mai puţine despre personajele din lumea politică de care spune că s-a săturat să le vadă la televizor.

Scenarii, apocalipse

Zi de zi, prin toate mijloacele de informare apar tot felul de scenarii, scenarite şi apocalipse privind „sfârşitul lumii". Cărţile, filmele şi revistele abordează tema sfârşitului în maniere variate, mergând de la stilul umoristic la ce ştiinţific. În viziunea lor, sfârşitul lumii ar putea fi provocat de un război nuclear, de coliziunea Pământului cu un asteroid, de un virus letal, de schimbări ireversibile ale climei, de invadatori din spaţiul cosmic, de eclipse de lună sau de soare, de orice şi de oriunde.

Numai că despre om nu se spune nimic, adică cel care, prin nesăbuinţa sa, ar putea provoca răul cel mai mare acestei lumi. Şi concepţiile religioase sunt foarte variate cu privire la acest subiect. În opinia multora, sfârşitul lumii va însemna distrugerea vieţii pe Pământ, alţii spun că Dumnezeu nu a creat Pământul ca să-l distrugă mai apoi - deci nu Pământul va dispărea, ci oamenii lipsiţi de pietate.

Unii, cu creionul în mână, au calculat toate cifrele Bibliei însă, de-a lungul timpului, multe dintre predicţiile lor nu s-au adeverit. În altă ordine de idei, calendarul mayaş susţine că anul 2012 va fi unul de chin, de „nod galactic", poate catastrofal, poate revelator. Alarmişti şi clopotari, zornăitori de-a valma au tot fost şi vor mai fi cât timp lumea va fi lume şi pământul pământ. Ştiinţa nu ne poate spune de ce suntem aici şi cum putem trăi, ştiinţa deghizată în religie este tot atât de scandaloasă ca religia deghizată în ştiinţă. Cel puţin bunăstarea şi viitorul apropiat depinde doar de noi şi de eforturile fiecăruia dintre noi. Vasile Alexandru