Pagina cititorului: „Sunt dependent de ştiri“

Buzoianul Ilie Costin (27 de ani), de profesie şofer,  spune că, deşi acum este fan „Adevărul“, nu a fost dintotdeauna  un cititor împătimit al presei. „Am devenit dependent de ştiri după ce am descoperit «Adevărul»“, ne-a mărturisit el.

A descoperit ziarul în 2006 şi de atunci şi-a făcut abonament. În fiecare dimineaţă îl citeşte de la prima şi până la ultima pagină. „Îmi amintesc că mi-a plăcut de prima dată, pentru că în el găseam toate informaţiile de care aveam nevoie, de la medicină până la ultimele evenimente petrecute în ţară", a mai spus Ilie Costin.

În ceea ce priveşte politica editorială a „Adevărului", cititorul ne-a spus că este foarte mulţumit de faptul că ştirile din ţară sunt mult mai numeroase decât în restul publicaţiilor naţionale.

Sterilul vorbelor meşteşugite

Proiectul de lege „Socaciu" trebuie gândit având în vedere facilităţile tehnice. Duna TV, care transmite filme dublate, îi anunţă pe telespectatori - pe cei surdomuţi, prin semne - că filmul poate fi urmărit şi în formă titrată, pe Teletext. Această soluţie tehnică respectă preferinţele tuturor şi permite promovarea limbii oficiale în unul dintre cele mai vaste domenii ale culturii: filmul.

Numai cine nu cunoaşte un pic de cultură universală nu ştie că neamurile au progresat prin cultură abia atunci când teatrul s-a jucat în limba naţională. Dar filmul a depăşit, prin amploare, teatrul, aşa încât problema se pune tranşant: ori promovăm dublarea filmelor, ori ne declasăm limba.

Limba reflectă nivelul de cultură şi ea trebuie rostită sincron cu progresele gândirii universale, de unde şi imperativul dublajului, ale cărui virtuţi se susţin, prin forţa faptelor, de înalta civilizaţie din Franţa şi din Germania.

Numai nivelul de cultură determină diferenţa politicianism-politică, iar limba reflectă nivelul de cultură, motiv pentru care Parlamentul trebuie să promoveze limba naţională şi prin film, devenit cel mai vast spaţiu de întâlnire al culturilor lumii. Progresele naţiunii, prin cultura condensată în limbă, nu mai pot rămâne la cotele codaşilor noştri.

Prezenţa câtorva nume mari printre contestatari este vinovată, dar prezenţa dlui Mircea Vasilescu, profesor de Limba română la Universitatea Bucureşti, este revoltătoare. Este ca şi când Domnia Sa ar fi uitat că nu Facebook, ci Universitatea este prima instituţie care pregăteşte profesional, dar şi etic cadrele pentru toate celelalte instituţii. De aici şi concluzia că Universitatea se află la originea cauzelor profunde pentru care „nu ştim cine suntem şi ce vrem", cum reclamă dl Vasilescu, dar şi publicaţia unde este redactor-şef.   George Liviu Teleoacă