Pagina cititorului
0Dragoş Ştefan Manea are 68 de ani şi este abonat la „Adevărul" de când avea 48 de ani şi era inginer la Căile Ferate. Citeşte ziarul din scoarţă.
Abonat la „Adevărul" de 20 de ani
în scoarţă, în fiecare zi, ştie fiecare rubrică şi memorează citatele publicate în rubrica „Vorbe de duh". „Am rămas fidel Adevărului pentru că mi se pare că se detaşează mult de celelalte ziare naţionale şi se apropie de cele occidentale. Este singurul ziar care îmi satisface pretenţiile, pentru că îmi oferă informaţii despre absolut orice domeniu. Eu sunt un iubitor al sportului şi politicii, deşi nu sunt membru al niciunui partid. Pentru că îmi place acest ziar, am convins şase prieteni să se aboneze şi ei", ne-a spus Dragoş Manea, care ne-a precizat că singura sa nemulţumire e legată de faptul că suplimentul TV nu mai este distribuit împreună cu ziarul.
Minunea de a fi om
Miercuri dimineaţa. Vreme sumbră, parcă nici nu ar fi februarie. Maşinile trec una după alta pe strada unde locuiesc. Un bătrân se apropie de trecerea de pietoni, cu paşi mărunţi, şi se opreşte ezitând pe marginea străzii. Ascultă zgomotele maşinilor care trec, aşteptând să se facă linişte, să poată traversa strada. Are în mână un baston alb... Maşinile trec una după alta, sunetul motoarelor se aude neîncetat, iar bătrânul aşteaptă. Poate-poate va reuşi să traverseze strada în drumul lui spre magazin.
Pietoni trec pe lângă bătrân cu paşi grăbiţi, parcă nici n-ar exista. O maşină albă se apropie şi intră pe o stradă laterală. Semnalizează şi se opreşte după câţiva metri. Între timp bătrânul încă aşteaptă cu vreo douăzeci de metri mai încolo. Maşinile trec necontenit, fără oprire. Din maşină coboară o femeie tânără, în jur de treizeci de ani. Închide uşa maşinii şi se apropie de trecerea de pietoni. Îl ia de braţ pe bătrân şi îl ajută să traverseze strada, după care se întoarce la maşină şi îşi continuă drumul, care nici măcar nu trebuia să se intersecteze cu cel al bătrânului.
A fost o întâmplare măruntă, însă dacă ne gândim că au trecut multe maşini şi câţiva oameni care au traversat, fără măcar să observe bătrânul, este totuşi un lucru important şi este bine să vezi că în zilele acestea, când fiecare om e preocupat cu problemele lui, sunt printre noi şi Oameni, care se apropie de semenii lor să-i ajute, chiar dacă pentru asta se abat din drumul lor.
Zoli Roth























































