Orice ploaie - un potop

De o saptamana, ziarele si televiziunile dau mereu o stire tare: in Romania ploua zdravan. Stirea este de prima pagina sau de inceput de jurnal pentru ca, la noi, niciodata nu ploua zdravan, pur si

De o saptamana, ziarele si televiziunile dau mereu o stire tare: in Romania ploua zdravan. Stirea este de prima pagina sau de inceput de jurnal pentru ca, la noi, niciodata nu ploua zdravan, pur si simplu. In Romania, datorita conditiilor politico-climatice, o ploaie zdravana inseamna inundatii, torente, viituri, alunecari de teren, morti, raniti, disparuti, case distruse, poduri prabusite, cai ferate si sosele avariate. Si, din pacate, pe la noi prin tara ploua tare de cateva ori pe an, in special primavara si toamna. Acum, dupa o seceta prelungita, s-a intamplat sa ploua mai mult in plina vara. Iar bilantul ultimei saptamani de ploaie arata de parca jumatate din tara a trecut printr-un bombardament: 4 morti, 550 de case distruse, 30 de cladiri de interes public avariate si o droaie de localitati fara energie electrica si legaturi telefonice. Si acum, continua sa ploua, iar televiziunile prezinta bilanturi de acest tip cu regularitatea cu care se dau la radio cotele apelor Dunarii. Amploarea pagubelor produse, an de an, de inundatii, se datoreaza felului superficial in care trateaza autoritatile statului aceasta problema. Pana acum, de trei cincinale incoace, pentru oamenii politici inundatiile n-au fost altceva decat un prilej de a-si mai face putina reclama electorala. Pe vremuri, cand Ceausescu vizita localitatile lovite de furia apelor, era primit la fata locului de sinistrati imbracati in frumoase costume populare. Dupa '89, lucrurile s-au schimbat, dar nu cu mult. Ion Iliescu, in timpul primelor sale mandate si-a manifestat constant "compasiunea" pentru cei loviti de soarta si a organizat adevarate intreceri socialiste de colectare de paine, apa minerala si ceva paturi pentru nevoiasi. Apoi a venit Emil Constantinescu, care, cu cizmele sale de geolog si cu televiziunile dupa el, a lipait prin noroaie prin toata tara. Dar suferintele celor cu gospodariile distruse au fost alinate tot cu apa minerala si biscuiti. Doar cativa, mai norocosi, s-au ales si cu niscaiva afise electorale. Acum, a venit Adrian Nastase, care, mai putin abil decat Ion Iliescu, s-a apucat sa declare ca vinovati sunt oamenii, ca "si-au facut mici culturi sau parcari in fata caselor". Apoi, in stilul caracteristic, seful Guvernului a varsat in capul prefectilor si al ministrului Mediului o droaie de indicatii si sfaturi, care mai de care mai pretioase. Din pacate, cauzele care favorizeaza nasterea unor inundatii de amploare sunt multe si deloc marunte. Una din ele este lipsa amenajarilor hidro. In total, in Romania sunt deschise 21 de obiective hidroelectrice, asa ca, la prima vedere, luptam pe rupte impotriva inundatiilor, caci hidrocentralele inseamna si cursuri de apa amenajate. Problema e ca aceste santiere sunt deschise inca de pe vremea lui nea Nicu si au sanse sa ramana asa inca multa vreme, din lipsa banilor. Astfel, din 1989 si pana acum s-a pus in functiune, cu chiu, cu vai, o singura hidrocentrala, cea de la Cornetu. Apoi, cand s-au gasit bani, de multe ori ei s-au cheltuit prost. Cativa ani de zile, in special in perioada Vacaroiu, s-a lucrat pompieristic si s-au amenajat cursuri de apa pe portiunea mijlocie si inferioara. Dar multe viituri au prostul obicei de a se forma la munte, unde se topeste zapada. Tocmai de aceea, in ultimii ani, lucrari "de campie" de miliarde de lei au fost maturate de apa venita de sus, de la munte. O alta cauza o constituie taierile masive de copaci facute aiurea. In Romania, procentul optim de impadurire e de 40 la suta, dar padurile mai ocupa doar 26% din suprafata. Din pacate, in multe zone, datorita lipsei vegetatiei forestiere, solul si-a redus capacitatea de a retine apa provenita din ploi si aceasta o ia la vale. Tocmai din acest motiv, aceste regiuni sunt lovite, pe rand, de seceta si de inundatii. De abia dupa aceste cauze majore se poate vorbi, eventual, asa cum ii place premierului, de vina oamenilor care si-au facut parcari "in locuri nepermise". Dar, in ultima instanta, vina apartine primariilor respective care n-au urmarit respectarea normelor de disciplina in constructii. Toate aceste probleme nu se pot rezolva pompieristic, de azi pe maine. Aici e vorba de realizarea unui program national de amenajari hidrografice, de crearea unor retele de perdele arboricole de protectie, adica de munca sustinuta, intinsa pe ani de zile. Toate acestea nu vor elimina inundatiile din Romania, dar le vor aduce la standarde occidentale. Cu alte cuvinte, o ploaie puternica nu va insemna, automat, un dezastru. Dar, daca se va lucra in continuare cu hei-rup-uri, ce tin pana apare o noua tema la orizont, fie ca este vorba despre toxiinfectiile alimentare sau un eventual cutremur, situatia va ramane aceeasi. La anul si in anii viitori, cate o jumatate de tara se va ruga, in sezonul ploios, sa nu aiba parte de apa minerala si biscuitii guvernamentali.