Orfanii cu o sută de mame

Mănăstirea Râmeţ. E Săptămâna Patimilor lui Hristos. Câteva măicuţe sapă mormintele din curtea mănăstirii, unde e îngropat soborul. Dau apoi cu grebla de fier şi fac pământul ca

Mănăstirea Râmeţ. E Săptămâna Patimilor lui Hristos. Câteva măicuţe sapă mormintele din curtea mănăstirii, unde e îngropat soborul. Dau apoi cu grebla de fier şi fac pământul ca mălaiul. Sădesc panseluţe şi văruiesc pomii, "ca să fie totul fain de Înviere". "Măicuţă Eftimieeeee, îndreaptă, draga mea, şi crucile!", strigă cu glas blând, din balconul cancelariei, Maica-Stareţă Ierusalima. Conduce o mănăstire de o sută de maici, care îşi fac ascultările în post şi rugăciune. Mulg vacile, lucrează grădinile, ţes covoare persane, fac broderii, tricotează. În jurul chiliilor pluteşte miros de pâine proaspătă din grâu curat. Vreo cincisprezece măicuţe pregătesc la bucătărie şi la cuptoare bunătăţile pentru ospăţul Paştilor.
O maică şi-a pus halat alb peste straiele călugăreşti şi sită pe faţă ca să poată umbla la stupii de albine. "Maică, noi suntem renumite ca habotnice pe muncă", zice stareţa. Eclisiarca se îngrijeşte de biserică, tipicăresele sunt la strană. Maica Magdalena şi Maica Cristofora au ascultări "psihopedagogice". Ele se ocupă de educaţia a şapte fete abandonate de părinţi într-o şcoală specială. Le-au adus la mănăstire, unde le-au făcut şcoală generală şi şcoală de arte şi meserii. Copilele au, acum, la Râmeţ, în loc de-o mamă, o sută. O sută de măicuţe care le iubesc ca pe ochii din cap.
Am mers prin "95 la şcoala Specială din Sâncraiul de Alba. Una dintre copile, Viorela, s-a agăţat de mine, m-a strâns cu putere şi mi-a spus mamă. Aşa de tare m-a impresionat că m-am hotărât să o iau la mănăstire şi pe ea, şi pe alte fete care mai erau acolo. Am luat atunci zece copile. Erau neajutorate. Nu ştiau să vorbească, era vai de capul lor. Când am venit cu ele aici, măicuţele mi-au spus că mi-am pierdut minţile", spune Maica-Stareţă Ierusalima, nepoată de-a lui Onisifor Ghibu. Fetele "adoptate" de maici provin din familii dezbinate, căzute în patima băuturii. Au scăpat de scandaluri şi de vorbele grele aruncate de cei care le-au adus pe lume. Au acum între 18 şi 20 de ani. Din cele zece, la mănăstire au mai rămas acum şapte, care sunt în ultimul an de profesională. Trei şi-au găsit părinţii şi s-au dus acasă. Celelalte nici nu vor să audă că într-o bună zi ar putea pleca de la Râmeţ, chiar dacă măicuţele, ajutate de asistenţi sociali şi de poliţişti, le-au găsit mamele. "Familia mea e aici, la mănăstire. Mama mea adevărată e Maica Magdalena. Dacă m-aş duce la ai mei, m-aş simţi ca o străină. M-am dus într-o vacanţă la ei, dar nu mi-au cumpărat nimic. Mama mea se plângea că nu-i ajung banii, iar eu i-am spus că nici nu îi vor ajunge dacă fumează şi bea. Atunci s-a supărat pe mine şi mi-a zis să n-o comand şi să mă car la călugăriţele mele", spune Pia, una dintre fetele crescute la mănăstire. Mihaela intervine: "Nici eu n-aş pleca pentru nimic în lume! Vreau să mă fac şoferiţa mănăstirii". Geta vrea să meargă la o şcoală de muzică, pentru a deveni cântăreţ bisericesc. Începe să cânte o priceasnă în greceşte de se zguduie ferestrele. "Le mulţumim măicuţelor pentru tot ceea ce fac pentru noi, pentru tot ajutorul", adaugă Viorela, după ce Geta termină de cântat. Paraschiva nu spune nimic. Ea este singura care nu a reuşit să-şi cunoască părinţii. Despre mama ei se ştie doar că a fost minoră atunci când a născut-o, dar de atunci nimeni n-a reuşit să-i dea de urmă. Copilele locuiesc într-o chilie construită pe stâncă, mai la deal de biserică. Miroase a foc cu lemne. La intrare stă de pază un dulău de pluş. În fiecare cameră e plin de icoane. Pe paturi, păturile stau întinse la milimetru. Geta strânge un iepuroi alb în braţe. Pe holul dintre dormitoare stă prins un Crucifix imens. Nu au televizor, dar ştiu că Dunărea face ravagii, pentru că ascultă la radiocasetofon. "Mai ascultăm şi muzică de pe casete. Câteodată nu dăm stingerea când trebuie şi vine Maica Magdalena de ne ceartă", spune Viorela. Maica Magdalena are chilia lângă dormitoarele fetelor şi e cu ochii pe ele 24 din 24. Măicuţele profesoareLa Mănăstirea Râmeţ a funcţionat o şcoală generală, iar după ce fetele au terminat clasa a VIII-a, Inspectoratul şcolar Alba a aprobat înfiinţarea unei şcoli de arte şi meserii. Maica Magdalena le-a fost învăţătoare, iar acum este pedagogul fetelor. Le ajută la teme şi le caută rezolvare pentru orice problemă. Din clasa a V-a, la şcoală le predă Măicuţa Cristofora. "E cam zgârcită la note. Are metode de evaluare din anii '70, nu dă ca acuma notele din burtă", zice măicuţa-ghid. Acum, în ultimul an de profesională, fetele învaţă meseria de bucătar. Maica Cristofora le predă de toate: gastronomie, marketing, educaţie antreprenorială, religie, educaţie fizică. Secretele meseriei de bucătar le fură de la maica-chelară, Nifodora, care e responsabilă cu mâncarea. Practica propriu-zisă o fac la Liceul Economic din Alba Iulia, unde în vara aceasta vor susţine examenul de absolvire. Fetele învaţă într-o sală de clasă cu cinci bănci. Pe peretele de deasupra tablei stă icoana cu Maica Domnului. Au o hartă a României şi o singură planşă despre pilaful de orez simplu. "La şcoală, cel mai mult îmi place sportul. Jucăm fotbal între noi. Ne lasă Maica Magdalena", spune Viorela, care e stelistă înfocată. N-a văzut niciodată un meci al Stelei. A auzit doar meciuri comentate de Ilie Dobre la radio. Zice că Adrian Mutu e căpitanul formaţiei din Ghencea, iar despre patronul Stelei ştie că îl cheamă "Gică Hagi. Gigi Becali nu mai e patron". Ciulama de pui, ciorbă de perişoare, şniţel, mazăre cu carne de porc, cartofii prăjiţi, acestea sunt mâncărurile pe care fetele spun că le-au învăţat să le gătească cel mai bine la "profesionala" mănăstirii.

Prinţesele mănăstirii
Cele şapte fetiţe sunt considerate "prinţesele mănăstirii". Nu le lipseşte nimic. Primesc de la fiecare măicuţă câte-o vorbă bună, câte un sfat, dar şi multe dulciuri. Din nişte fiinţe neajutorate, au ajuns să ştie să se descurce în lume. "Le-am pregătit pentru viaţă. ştiu să facă de toate. Se pricep la bucătărie, dau la animale. ştiu să coasă, spală, cârpesc. Ce mai, sunt gospodine adevărate! Au învăţat să se comporte şi să comunice. Sunt foarte ascultătoare, maică. Postesc cu noi, iar în biserică, şi trei ore de le ţii, stau toate nemişcate, acolo, lângă noi", spune Maica-Stareţă, care vrea să mai ia în grijă şi alte fete nevoiaşe.

"Le-am pregătit pentru viaţă. ştiu să facă de toate. Se pricep la bucătărie, dau la animale. ştiu să coasă, spală, cârpesc. Ce mai, sunt gospodine adevărate. Au învăţat să se comporte şi să comunice. Sunt foarte ascultătoare, maică. Postesc cu noi, iar în biserică, şi trei ore de le ţii, stau toate nemişcate, acolo, lângă noi"
Maica-Stareţă Ierusalima

Maica Domnului, între firele războiului de ţesut
Trei măicuţe lucrau covoare persane din lână naturală. Între firele războiului de ţesut ţineau iconiţe cu Maica Domnului. şerpuiau lâna printre fire, o fixau cu un bătător din fier, iar apoi "nivelau" cu foarfeca. În grajdurile Mănăstirii Râmeţ rumegă peste 20 de vaci sătule-tun. De când a început Postul Paştelui, tot laptele l-au făcut brânză. Au un ţarc plin cu găini, da' nu le mai ştiu numărul. "Iau câte 20-30 de ouă pe zi", zice Pia, "responsabila" cu zburătoarele. Viorela e cu oile, iar Geta merge cu mâncare la măicuţele care au grijă de porci. Fetele au intrat în ritmul mănăstiresc, unde se dă deşteptarea la 6 fără 20. "La 6,00 începe slujba cu acatistul, cu ceasurile, apoi liturghia şi parastasul pentru morţi. După slujbă, fiecare merge la ascultări, iar seara participă la vecernie şi utrenie. Aici, dăm trei mese pe zi, da' copilele au frigiderele lor şi îşi iau când vor să mănânce. Ne ajută la toate celea. Au grijă şi de măicuţele căzute la pat, bolnave", ne-a spus Maica-Stareţă.

Bucate alese de Paşte
Astăzi, la Râmeţ, se vopsesc peste o mie de ouă. De două săptămâni, se taie câte 10-15 miei pe zi. Măcelar e tatăl unuia dintre duhovnicii mănăstirii. În Joia Mare, măicuţele au fiert sarmale cu carne de porc sau de peşte. Au făcut friptură, drob de miel şi chiftele. În nişte oale mari au fiert supă cu tăieţei de casă şi ciorbă de zarzavaturi. Din cuptor ies ca pe bandă rulantă pâinile şi cozonacii. Peste două zile vor lua Lumină şi vor spune cu bucurie "Hristos a înviat!"