Oamenii loviti de criza invatamantului ne scriu la redactie

"Ma doare nedreptatea" "Ma numesc Berheci Niculina. Sunt din Calarasi. Ma aflu in greva foamei. Ma gandesc la cei cinci copii ai mei pe care i-am crescut singura de 13 ani de la decesul tatalui lor.

"Ma doare nedreptatea"
"Ma numesc Berheci Niculina. Sunt din Calarasi. Ma aflu in greva foamei. Ma gandesc la cei cinci copii ai mei pe care i-am crescut singura de 13 ani de la decesul tatalui lor. Nu vreau sa le las povara datoriilor de tot felul, care ma inghit pe zi ce trece, pentru ca salariul de cadru didactic cu 33 de ani vechime, gradul I, gradatie de merit, nu-mi ajunge nici pentru a le stinge, nici pentru un trai decent. Ma gandesc la elevii mei, multi cu parinti la fel de saraci ca si mine. N-as vrea ca la inceperea scolii sa fiu in spital, chiar daca nu ma consider de neinlocuit. Ma doare nedreptatea care li se face".
"Mi-e teama"
"Sunt in greva, in greva pe termen nelimitat. Chiar daca nu sunt dascal, sunt angajata unei unitati scolare din Bucuresti si fac parte din personalul auxilir. Mai sunt si mama, si sotie. Sunt mama lui Alex, scolar in clasa a I-a, in scoala unde eu imi desfasor activitatea. In timpul declansarii grevei, copilul meu tocmai apucase sa invete sa scrie primul cuvant - "mama" - cel mai important din punctul meu de vedere, nu numai pentru ca este primul, dar si pentru ca atunci cand il scrie sau il pronunta, eu, ca mama, tresar. De ce? Pentru ca imi este teama. De ce? Ca nu cumva sa-mi ceara ceva, sa-i cumpar o jucarie, o haina sau sa-i dau bani pentru la scoala, pentru a achita un manual, caiet special etc., necesare pentru lectiile zilnice".
"Copiii dumneavoastra au trait aceste momente?"
"Sunt fiu de cadru didactic si vreau sa va spun ca am privit cu profunda mahnire ceea ce s-a intamplat cu greva cadrelor didactice. Mama este unic intretinator si este si bolnava. De aproape 14 ani ne-a crescut singura si pe mine si pe sora mea si, slava Domnului, a reusit sa faca din noi doi oameni cinstiti, cu dragoste de munca si respect. Nu pot spune ca am trait in saracie lucie, dar m-am saturat de economii si de jumatati de masura. Nu am avut posibilitatea sa ne cumparam brad de Craciun, de cativa ani buni. Tabere sau excursii? La fel. De concedii, ce sa mai vorbim! De foarte multe ori mi-as fi dorit sa mananc singura o banana sau o portocala, dar mama ne-o impartea in doua, ca sa avem mai mult timp din ele.
Domnilor guvernanti, copiii dumneavoastra au trait aceste momente? In cate tabere ii trimiteti? Concediile unde le petreceti? Cati bani de buzunar au copiii dumneavoastra, ca mie mama nu-mi da, spunand ca "imi ajunge" alocatia".