Numărul copiilor străzii a rămas constant în Capitală, din 1990. Circa 1.400 de minori trăiesc ca-n codru

Cei mai mulţi copii ai străzii provin din familii numeroase în care există violenţă domestică  FOTO: Adevărul

Din 1990 şi până în prezent, în România au rămas tot la fel de mulţi copii în stradă (în jur de 1.400 de minori), în ciuda schimbărilor economice, politice şi sociale, potrivit studiului „În stradă: intervenţie socială stradală. Drepturile copilului, sărăcie şi excluziune socială”, realizat de un cercetător francez şi prezentat marţi în cadrul unei conferinţe.

Studiul citat analizează şi caracteristicile copiilor străzii din Bucureşti, arătând că profilul acestora pare să nu se fi schimbat prea mult din 1989, în afara faptului că în 2009 ei sunt mai mari de vârstă. Astfel, ei au rămas tot în stradă şi nu mai sunt identificaţi ca romi.

În studiu se mai arată că proporţia copiilor străzii proveniţi din orfelinate a rămas minoritară (20-40%) în raport cu 60-80% de minori proveniţi din familii numeroase cu disfuncţionalităţi importante - violenţă domestică, alcool, divorţ, recăsătorii, parteneri multipli sau situaţii monoparentale, potrivit cercetătorului francez Clemence Valin Valleteau, care, de un an, este profesor invitat la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti.

Interesată de fenomenul copiii străzii, ea lucrează de patru ani, direct pe teren, cu această categorie de minori, alături de specialiştii Fundaţiei Parada.

Valleteau a prezentat, marţi, în cadrul conferinţei internaţionale a operatorilor stradali cu tema "În stradă: Intervenţie socială stradală, Drepturile Copilului, sărăcie şi excluziune socială", câteva dintre concluziile activităţii sale de cercetare asupra fenomenului copiilor străzii din Bucureşti.

"În 1992, la trei ani după căderea regimului comunist, 1.390 de copii trăiau şi dormeau pe străzile din Bucureşti, potrivit primei analize a fenomenului. În 2009, în ciuda celor 20 de ani de bulversări politice, economice, sociale şi demografice, numărul lor nu s-a diminuat. Dacă, în 1989, apariţia copiilor străzii putea fi imputată unui factor politic conjunctural - politica de natalitate a lui Ceauşescu -, astăzi, circumstanţele politice, economice şi sociale s-au schimbat, marile orfelinate s-au închis şi curba demografică s-a inversat, însă fenomenul copiilor străzii continuă să existe", se arată în lucrarea cercetătoarei franceze.

„Minorii străzii nu există la nivel politic”

Motivul pentru care numărul copiilor străzii nu a scăzut este fiindcă problema lor nu a fost prioritară în reforma privind protecţia copilui, spune Valleteau.

"Cercetarea mea universitară pe acest subiect m-a făcut să înţeleg că minorii străzii nu există la nivel politic, în sensul că reforma protecţiei copilului, care a avut loc din 2000, nu a vizat copiii străzii ca prioritate. Este vorba despre un fenomen important, dar nu foarte important numeric, iar motivul pentru care nu suntem preocupaţi de ei este faptul că nu reprezintă un pericol public, iar la nivel politic, în absenţa presiunii externe, statul nu a luat niciodată în serios problema copiilor străzii, care rămâne o comunitate mică", a declarat, pentru Mediafax, Clemence Valin Valleteau.

România are nevoie de programe de prevenire

Cercetătoare franceză a mai remarcat că, deşi România traversează o perioadă de declin demografic, numărul copiilor din stradă a rămas constant, la fel ca şi numărul celor abandonaţi. În acest context, consideră ea, este nevoie de mai mult interes pentru programele de prevenire.

"Este foarte important ca autorităţile locale să se mobilizeze pentru a interveni în situaţii de urgenţă, pentru a permite copiilor să aibă acces la drepturile de bază: locuinţă, sănătate, educaţie. E la fel de important să prevină apariţia copiilor în stradă, fiind nevoie de o politică de prevenire a separării copilului de familie. Este vorba de intervenţia în familia aflată în situaţie precară", a mai spus cercetătoarea.

Copiilor străzii nu li se respectă drepturile

Întrebată dacă în România sunt respectate drepturile copilului din stradă, Clemence Valin Valleteau a infirmat acest lucru. "Din experienţa pe care o am la Fundaţia Parada, am constatat că un anumit număr de tineri şi de copii care trăiesc în stradă nu au nicun acces la o locuinţă, nici la sistemul de sănătate, nici în educaţie. Şi, în mod paradoxal, asistăm la o situaţie în care ONG-urile se substituie statului şi sunt finanaţate de firme private care ajută copiii să supravieţuiască în stradă, în timp ce autorităţile locale, regionale şi naţionale nu intervin într-o manieră eficientă" a mai spus ea.

În opinia cercetătoarei, unul dintre motivele pentru care nu se poate interveni eficient în problema copiilor străzii este faptul că nu există o definiţie clară a noţiunii şi în lipsa acesteia, nici datele statistice nu sunt corecte şi nu ajută în stabilirea unor politici în domeniu.

Clemence Valin Valleteau a atras atenţia şi asupra faptului că dacă autorităţile amână foarte mult intervenţia pentru scoaterea copiilor din stradă, integrarea lor va fi tot mai dificilă.