Nu plânge după Hiroşima

Din muncitor în Combinatul "Colorom", Dumitru Judeţ s-a făcut cioban în pădurile de la Codlea La 7 ani, Dumitru Judeţ păzea oile tătâne-său şi dădea cu cuşma după ciobăniţe.

Din muncitor în Combinatul "Colorom", Dumitru Judeţ s-a făcut cioban în pădurile de la Codlea

La 7 ani, Dumitru Judeţ păzea oile tătâne-său şi dădea cu cuşma după ciobăniţe. Pe-atunci era şef al statului unul, Gheorghiu- Dej, iar după el a venit un şef mai rău în Ţara Românească: şeful acela se numea Sărăcia. În 1962, cu foamea-n sac, Judeţ a urcat la Vaslui într-un tren şi a mai coborât la Codlea, lângă Braşov.

I-au plăcut locurile acelea, era şi el tinerel şi dornic de viaţă, care-o fi aceea "viaţă" în Ardeal? Următoarea oprire a făcut-o Judeţ la "Colorom", fabrica de coloranţi din localitate, înfiinţată cu saşii pe la 1920. În prima zi i-au părut lui şi casele mai negre, şi oamenii mai cenuşii, şi norii mai plumbuiţi ca-n alte părţi, şi a întrebat timid pe unul din Codlea că ce îi cu atâta întunecare în aer şi pe blocuri. "N-ai aflat? Aici eşti în cartierul Hiroşima!", i-a zis ăla, fără chip de şagă în glas.

"N-am găsit aici duhul pădurii!"

Dacă aşezi mai mulţi moldoveni unii lângă alţii, cică obţii o perie de sârmă, asta-i o glumă mai veche a poporului, încă din anii '60, când foametea îi urca pe moldoveni în trenuri (aşa-numitele "sârme") şi îi ducea către zările mai îmbelşugate ale ţării. Pe Dumitru Judeţ nu ai lângă cine să îl aşezi, el tot singur a hălăduit, din Vaslui până la Codlea.

De-atunci, Dumitru Judeţ a rămas un moldovean între ardeleni, dar s-a rostuit: şi-a luat nevastă, şi-a ridicat casă, s-a angajat la "Colorom". Ziua înghiţea acizi în fabrică, seara înfuleca un darab de slană şi pită la masă lângă femeia lui, noaptea avea gânduri şi se răsucea în aşternut. Spre dimineaţă aţipea Judeţ, aşteptând cocoşii care-i cântau odată în Vasluiul natal.

Din 1975 s-a făcut cioban: a încropit o târlă, şi-a făcut ciomag din lemn de sânger şi a început să-şi ducă oile şi caprele la păscut, în pădure. "Stau aici, pe dealurile de la Codlea, din dimineaţă până-n noapte, adecă 10-12 ore! N-am găsit aici duhul pădurii! Mai fac gălăgie pădurarii ăştia, mai ocolesc şi eu potecile", zice el, cu aerul că dacă a făcut careva potecile acelea, nu le-a făcut să fie autostrăzi pentru capre şi oi.
"Ca pe-un frate-am strâns pământul…"

Vine "Ionuţ", ţapul lui Judeţ, împunge puţin cu corniţele în traista ciobanului. M-aşteptam, cum se mai vede prin gazetele tabloide, ca moşul să-i dea o bere şi să-i aprindă o ţigară, dar Judeţ doar mângâie puţin ţapul pe spete, mă lămureşte că asta vrea dobitoaca. Moş Judeţ a vrut să-l vândă anul ăsta, dar n-a avut inimă pentru asta.

"Ionuţ", ţapul fătat în primăvară, îi linge puţin rucsacul şi se lasă apoi pe cărare, la odihnă. "Înainte vreme, dacă mai bea ciobanul un vinars şi adormea pe cărare, se punea oile lângă el şi dormea strânse jur-împrejure", zice Judeţ. "Am mai păţit-o şi eu, de-am dormit în inima pădurii, rău am dormit! Acu' doi ani a fost leaşă de ghinde aici în pădure, eram cu caprele pe codru.

Talăngi pe capre nu aveam, să tot fi avut atunci 14 capre, eram bogat. Mi-era rău şi rău, am căzut, am rămas întins acolo, ca p-un frate l-am strâns pământul, uite-aşa am întins braţele şi l-am strâns! Mi-a fost frică c-o să mor acolo, singur, în vama cucului. Apoi, a dat Dumnezeu de m-am trezit şi-am luat-o la spinare după capre. Am luat-o pe frunze, căzuse covor de frunze în noaptea ceea. A doua zi, am găsit caprele mele lângă un umăr de deal, le-adusese duhul pădurii", oftează ciobanul de la "Colorom", rememorând sentimentul de uşurare de atunci.

"Proiectele" lui Judeţ au coadă

Moldoveni sunt acum şi la Roşia Montană, zic că-s ardeleni neaoşi şi lucrează la monstruozitatea numită "Proiectul minier Roşia Montană". Dar sunt moldoveni şi în stafful lui Bill Gates, americani get-beget care lucrează (din gheare şi din creier lucrează acei tineri) pentru extraordinara industrie a calculatorului. Judeţ nu are treabă cu proiectele mari. Proiectul lui unic are coadă şi se numeşte "capră", el îşi duce proiectele la păscut şi le face mari, să pleznească laptele în dânsele.

Dacă vede el ceva ce nu-i place, începe să strige la capre, într-un idiom pentru care bascii din Spania şi-ar cere independenţă lingvistică: "Cat cheara! Ali-nna-hha! Chea-chea!" Îl întreb dacă animalele îi înţeleg îndemnurile şi el îmi răspunde că da, ele înţeleg "ce-i de înţeles". De aici, din pădure, se vede clar către cartierul Hiroşima.

Cartierul "bolnav" Hiroşima din Codlea a început să se însănătoşească de la închiderea societăţii "Colorom", după Revoluţie. Blocurile parcă-s mai curate, oamenii au căpătat ceva sânge în obraz, preţul locuinţelor din zonă au crescut, cartierul e lăudat în cercurile de intelectuali, de muncitori şi de agenţi imobiliari. După Revoluţie, au venit nişte "investitori" turci care au demontat tot inoxul, l-au vândut şi au dispărut. În urma lor, a apărut un om de afaceri evreu, Oli Zinger, care ar fi cumpărat fabrica asta "Colorom" cu 7 milioane de euro de la stat. Oamenii spun că Zinger vrea să-l ecologizeze, dar, deocamdată, colosul este în conservare.

La "Colorom" a fost la început doar o moară

"<> , nişte saşi l-a făcut la început, acolo a fost doar o moară! Apoi s-a extins. Ani întregi am lucrat, domnule, la <> , ajută-mi Domnul! Produceam coloranţi pentru lână, pentru fibre, era azoticul cela o nenorocire pentru noi! Poluarea?

Era o staţie acolo, mai făcea neutralizarea, dar tot nu putea opri mult! Lucram opt ore pe zi cu cizmele în apă! Păi, la <> trebuia să mănânci bine, nu puteai să stai cu marmeladă, că nu rezistai - erau gaze!". De-acum, bătrânul Judeţ îşi duce caprele la pădure şi înjură în pustiul verde pe "şmecheranii" de şi-au bătut joc de dânsul cu pensia.

"Viaţa îi curvă", zice el fără patimă, cu o resemnare de Napoleon lângă piramide. "Fostul miliţian are 20 de milioane pensie, iar eu, că mi-am scuipat plămânii în Hiroşima, am câţiva lei, cresc la capre să m-ajung!". Bătrânul tace. Trece cineva pe lângă noi, un turist se opreşte, ne dă bineţe şi îl întreabă ceva. "Cartierului îi zice Hiroşima de la gazele din <> !", explică răbdător Judeţ (a câta oară?), cu demnitatea omului care, cândva, a făcut parte din istorie.