"Nu mă aşteptam să câştig"
0Ştefănel Curugiu, proaspătul câştigător de la "Dansez pentru tine", a fost impresionat de celelalte cazuri din concurs Băiatul de 14 ani din satul vasluian Fâstâci nu ştie prea clar
Ştefănel Curugiu, proaspătul câştigător de la "Dansez pentru tine", a fost impresionat de celelalte cazuri din concurs
Băiatul de 14 ani din satul vasluian Fâstâci nu ştie prea clar cât înseamnă 60.000 de euro. Dar speră că aceşti bani o să-i facă viaţa mai bună.
"Asta-i camera în care dorm eu şi părinţii, aici e dulapul, aici e masa, aici e soba, aici ţinem lemnele iarna, aici, un hol, o uşă, o fereastră..." Serios şi concentrat, aplecat asupra colii de hârtie, Ştefănel îmi desenează casa lui din Fâstâci. Casa lui cu două încăperi, proptită pe coasta unui deal.
Casa lui cu lămpi şi lumânări. E prima pe lista de priorităţi, atunci când vine vorba de banii câştigaţi la concursul "Dansez pentru tine": "Prima dată, vreau să trag curent electric. Să facem în spate o magazie, să aibă şi tata atelier de tâmplărie, să cumpărăm televizor, frigider şi maşină de spălat pentru mama". "Şi pentru tine?". Răspunde simplu: "Eu vreau o bicicletă. Ca să mă plimb cu ea prin sat şi ca să merg la târg, la Deleşti, să iau tărâţe pentru porc, ulei, ce e nevoie...".
S-a bucurat când a aflat c-a câştigat. Dar zice sincer că nu se-aştepta: "Nu. Nu credeam. Pentru că erau cazuri mult mai grele decât al meu: e Denis, băiatul care merge în cârje, e Diana, fetiţa care n-aude...".
Manualul de Geografie şi o enciclopedie
Pe Ştefănel l-am găsit în camera cu numărul 4 a hotelului din Mogoşoaia, care-l găzduieşte încă din luna martie, de când a început cel de-al cincilea sezon al emisiunii "Dansez pentru tine". De două luni, aici e casa lui. A lui şi-a celorlalţi şapte copii participanţi la emisiune.
Pe dulap, un urs mare din pluş, "l-am primit de la Andreea" (n.r. - Andreea Bălan), la capul patului, pe noptieră, nişte cărţi, "manualul de Geografie, că am teză vineri, şi o enciclopedie", sub pat, o trotinetă şi-o trusă ştiinţifică: "Ăsta-i microscopul, asta-i luneta, ăsta-i proţapul de sprijin..." Zâmbeşte. I-a scăpat o vorbă din Moldova. A vrut să zică trepied, trepiedul pe care se sprijină luneta. "La mine la ţară văd luna în fiecare seară, afară de cazurile când se-ascunde...".
Vrea să fie cameraman
În mintea lui, băiatul şi-a planificat deja viitorul: "Pe termen scurt, vreau să-mi ajut familia şi să iau tezele. Pe termen lung, să ajung la un liceu şi, dacă dă Domnul, şi la facultate".
Dacă l-ai fi întrebat ce vrea să fie acum câţiva ani, Ştefan ţi-ar fi răspuns pe loc: "aviator". Acum e hotărât s-aleagă altceva: "Vreau să filmez. Să fiu cameraman". Zilele petrecute în studiourile Mediapro de la Buftea i-au schimbat planurile. Şi ştie "de la Fane şi de la dom' Marin" c-ar trebui să facă o facultate de imagine, ca s-ajungă ce-şi doreşte.
S-a zbătut pentru şcoala lui
Acasă, la Fâstâci, o să ajungă peste două săptămâni, după ce termină de dat tezele la Şcoala nr. 1 din Mogoşoaia, unde-a fost transferat pe perioada concursului. I-e dor de satul lui "nici mare şi nici mic", i-e dor de tata, de mama, de bunica Ezofina, "care stă-n aceeaşi curte cu noi", de câinii lui Rex şi Dolly, de colegi, de şcoală...
Da, de şcoala aceea din Fâstâci pentru care-a luptat el, toamna trecută, când a ajuns chiar şi la Bucureşti să-i povestească lui Bogdan Olteanu că n-au unde învăţa: "Muncitorii s-au apucat să dea acoperişul şcolii jos şi-au început să repare, dar n-au mai terminat. Ploua, ningea în şcoală, timp în care noi ne înghesuiam pe la dispensar..."
"Trebuia să fiu la datorie"
Convins de puştiul vorbăreţ, Bogdan Olteanu s-a dus la Fâstâci, iar guvernul a alocat alte 14 miliarde de lei vechi, pentru ca şcoala să fie renovată cât mai repede. Aşa că-n sat, lumea îl ştie pe Ştefănel. "Mă ştia lumea de vorbăreţ şi de isteţ de mai devreme, pentru că-n clasa a IV-a, de Ziua Eroilor, am făcut o compunere pe două pagini, în care povesteam ce înseamnă să-i cinstim pe eroi. Citisem în cărţile de istorie..."
E ciudat să-l asculţi pe băiatul ăsta povestind de cărţi, de notele lui mari şi de premiile luate pe parcursul anilor, atunci când ştii că acasă n-avea, în niciun caz, condiţii pentru învăţat. Că-şi făcea temele la lumina lumânărilor târziu, în noapte, când îşi termina treburile prin curte. "Tata, sudor la Constanţa, venea o dată pe lună. Eu rămâneam acasă, cu mama vitregă şi cu bunica.
Le ajutam la tăiat lemne, la cărat lemne, la adus apă... Primăvara, mergeam la vie, la prăşit, la cărat corzile.... Trebuia să-i ajut, trebuia să fiu la datorie".
Povesteşte simplu, s-a învăţat să nu se plângă. Ia lucrurile aşa cum sunt. N-avea curent? Asta e, trăia şi fără curent. N-avea televizor? Nu-i nimic, nu era un capăt de lume. Acum, însă, s-ar uita la televizor toată ziua: "Documentarele sunt preferatele mele".
"Nu-mi imaginez câţi bani sunt"
La peste 300 de kilometri de casa lui din Fâstâci, Ştefănel nu prea ştie cât înseamnă 60.000 de euro. Ştie, în schimb, c-o să-l ajute, c-o să-i schimbe viaţa: "Nu-mi imaginez câţi sunt... Am auzit că e un miliard şi jumătate. O să vorbesc cu tata să vedem cum facem". Îl ascult. Vorbeşte ca un adult. E în clasa a VIII-a acum şi, deşi ar putea să ia în considerare înscrierea la un liceu din Bucureşti, că de!, acum are bani să se-ntreţină, băiatul e hotărât: "De ce să cheltui banii aiurea cu gazda, cu transportul? Mă duc la un liceu din Vaslui, fac treaba acolo şi pe urmă vedem noi unde plec".
"Ce-au zis fetele?"
În drum spre şcoala din Mogoşoaia, două fete strigă după el, "Ştefănuuţ, Ştefănuuţ", şi-i fac cu mâna. Băiatul se înroşeşte şi merge mai departe. E o figură cunoscută în oraşul mic de lângă Bucureşti. Îi rog pe colegii lui să-mi zică ce cred ei despre băiatul din Fâstâci. Fetele-şi dau coate: "Să zică Georgiana, să zică Georgiana". Şi Georgiana se supune: "Vorbeşte întruna, mai ales la geografie. Ne-a povestit o mulţime de lucruri: cum e satul lui, cum e la el acasă, unde e biserica... Mă uitam cu toată familia la televizor, îmi pare rău că o să plece". La plecare, Ştefănel mă-ntreabă şi el, uşor conspirativ: "Ce-au zis fetele despre mine?"























































