Nou obicei de iarnă: pescuitul la bustul gol

Lacurile din apropierea Capitalei şi vremea neobişnuit de călduroasă i-au atras în acest weekend pe bucureşteni, şi nu numai, la o partidă de pescuit Pescarii, îndemnaţi de

Lacurile din apropierea Capitalei şi vremea neobişnuit de călduroasă i-au atras în acest weekend pe bucureşteni, şi nu numai, la o partidă de pescuit

Pescarii, îndemnaţi de temperaturile de peste 15 grade Celsius, au invadat lacurile în acest sfârşit de săptămână. Ei îşi amintesc că, în urmă cu un an, nu prea îndrăzneau să iasă din casă de frig ce era, cu atât mai puţin să îşi întindă undiţele. Doar cei mai curajoşi s-au dus să pescuiască la copcă.

La Mogoşoaia, câteva "echipe" şi-au întins firul de dimineaţă. Pe la prânz însă, pescuitul a pierdut teren în faţa grătărelului şi a nevestelor, probabil plictisite de pasiunea bărbaţilor. La Crevedia însă, mai departe de ochii necunoscătorilor, pescarii îşi potrivesc nada în tăcere. "Nu prea a tras astăzi, dar mai este timp… Mai mult din ăştia micuţi, care se luptă cu tine până îi scoţi la mal", spune unul dintre pescari, care nu a venit dotat decât cu un băţ şi câteva larve de lăcuste, cumpărate de la Bucureşti. Cu toate acestea, lângă piciorul lui, prada e consistentă: câteva roşioare şi vreo patru bibani. Pe un alt mal, alţi pescari, cu zeci de scule de pescuit, nadă şi minciogul pregătit să ridice captura din apă.

Capturile impresionante îndeamnă la mai mult

Liviu Papp este însă un împătimit. A venit de la Ploieşti, cu un prieten, cu microbuzul. Nu dau la băţ, ci practică stilul spinning, adică folosesc doar lanseta şi dau doar la răpitori. Nu prea au avut noroc la unul dintre lacuri, pentru că era prea aglomerat. "Nu am vrut să-i deranjăm pe ceilalţi pescari, aşa că ne-am mutat aici. De tras, trage, trebuie să-l mai şi prinzi", spune Liviu, amuzat de curiozitatea noastră. Încearcă să prindă biban şi şalău, ne spune el. Ionuţ, colegul de pasiune, e supărat că nu a prins nimic toată dimineaţa. "Eu nu sunt pescar decât de doi ani, m-am dus cu tata socru la Dunăre să râd de el, dar m-a prins microbul. Acum merg pe baltă şi nu mă deranjează să plătesc, pentru că mă relaxează. Nici măcar nu mănânc peşte", râde Liviu. Nici nu apucă să termine de povestit, că Ionuţ scoate un peşte agăţat de coadă. "Mută-i cârligul în gură, Ionuţ, că e ruşine aşa", îi strigă Liviu, după care explică: "E o gogoşică, un chinez, adică un crap", şi râde. Vremea bună îi mulţumeşte pe pescari, dar ei îşi amintesc că nici anul trecut nu a fost rău. "Am fost la Dridu şi am prins un somn de 20 de kilograme. Era mai frig, noi, mai îmbrăcaţi, dar tot frumos a fost", îşi amintesc cei doi.

La pescuit de şlapi şi sticle cu rachiu

Dar zecile de pescari de pe malurile lacurilor din Crevedia nu au dat doar la peşte. Undeva, pe un dig, veselie mare. Patru amici, veseli nevoie-mare, împart o sticlă de bere şi ce a mai rămas pe fundul unei damigene. "Trage, trage, dar la şlapi!", râde unul dintre pescari, arătând către malul apei unde tronează un papuc. Chiar dacă peşte nu au reuşit să prindă, cei patru reuşesc să captureze prada cea mai importantă: şlapul pierdut. Apoi agăţă şi sticla de rachiu. Haiul continuă.

În februarie '54 zăpada era cât casa, iar pâinea ne-o aduceau soldaţii pe schiuri, în rucsacuri, şi se livra pe coşul casei
Anica Dumitru, 84 de ani, Bucureşti