NATONU

Summit inghetat la Sankt Petersburg. Presedintii Rusiei si Frantei si cancelarul Germaniei s-au intalnit pentru a comenta, de pe margine, rezultatul razboiului din Irak. Cei trei, reuniti intr-un

Summit inghetat la Sankt Petersburg. Presedintii Rusiei si Frantei si cancelarul Germaniei s-au intalnit pentru a comenta, de pe margine, rezultatul razboiului din Irak. Cei trei, reuniti intr-un fel de alianta opusa Statelor Unite si Marii Britanii (fapt inimaginabil acum trei luni), au transmis Washingtonului dorinta lor ca procesul de pacificare si reconstructie a Irakului sa se faca sub tutela ONU. Presedintele Putin a mai facut, in plus, o declaratie ce va face istorie. El a "condamnat categoric exportul prin forta al democratiei occidentale". "80 la suta dintre tarile lumii nu indeplinesc standardele democratiei occidentale. Si atunci ce facem? Le declaram razboi tuturor?" Declaratia dura a lui Putin trebuie vazuta in contextul politicii externe a Rusiei: pe de o parte, axa Paris - Berlin, la care s-a alipit Moscova, pe de alta, e vorba de pozitia Rusiei in lumea araba. Cu toate acestea, problema enuntata la Sankt Petersburg devine problema cruciala a lumii de astazi. Cu siguranta ca omenirea ar fi mult mai sigura, uniform prospera si nu ar mai exista razboaie daca toata lumea ar imbratisa principiile democratiei de tip occidental. Poate ca 80 la suta din populatia lumii traieste astazi in afara acestei lumi, dar, astazi, 99 la suta din Produsul Intern Brut al intregului Pamant e dat de societatile de tip democratie liberala: Statele Unite, Canada, tarile Americii de Sud, Europa, Federatia Rusa, Japonia, Australia, Noua Zeelanda, o parte a tarilor din Oceania. China, tara cu un regim autoritar, nu este o dictatura, India, considerata "cea mai mare democratie a lumii", are multe caracteristici si specificitati ce o deosebesc de democratiile occidentale. Dupa razboiul din Irak, marile puteri sunt chemate sa rezolve cateva probleme fundamentale: este de dorit impunerea modelului democratiei liberale intregii omeniri? cine va hotari care stat e democratic si care nu? cine ar putea impune noul sistem? care ar putea fi caile de impunere a acestuia: politice, economice si militare? cum s-ar defini modelul standard? Democratia americana, de exemplu, ar fi imposibil de aplicat si in Suedia - una dintre cele mai libere si democratice tari de pe planeta -, dar si in Arabia Saudita sau Nigeria. Pana la Saddam, ONU isi asumase sarcina de a impune omenirii anumite principii. O data cu regimul lui Saddam, de facto vorbind, a murit si ONU. De altfel, Organizatia Natiunilor Unite, formata dupa al doilea razboi mondial si supusa constrangerilor razboiului rece, cuprinde aproape 200 de state si teritorii, fara alegere, functie de regimul politic. Natiunile Unite au fost vreme de peste o jumatate de secol natiuni, dar nu au fost niciodata unite. De altfel, procesul de unificare a unor natiuni a inceput in Europa de Vest, abia acum zece ani, si continua, cu destula greutate, si astazi. Noul ONU, capabil sa aseze lumea pe un nou fagas, ar putea fi o organizatie de tip NATO extinsa la nivel global. Statele care impartasesc un anumit sistem de valori - si sunt cele care realizeaza 99 la suta din PIB-ul mondial - ar putea constitui noua organizatie. Statele considerate ca nu indeplinesc criteriile pot primi o foaie de parcurs de genul celei pe care au primit-o candidatii la NATO. Desigur ca sunt probleme uriase. Cum vor fi luate deciziile? Ce se va intampla daca India sau China nu adera la acest NATONU sau daca Argentina, de exemplu, azi democratie, maine revine la dictatura? Noua organizatie ar avea, din capul locului, o imensa forta politica si economica si ar putea folosi forta militara doar ca ultim si disperat argument. In acest fel, poate ca nu ar fi nevoie sa se intervina militar, imediat, in Siria, Iran sau Coreea de Nord, iar daca, in extremis, s-ar ajunge la asa ceva, s-ar avea consensul natiunilor cu adevarat unite. Totul pare, mai degraba, science fiction, dar realitatea a provocat adesea surprize. Daca America si aliatii sai s-ar aseza la masa cu cei reuniti la Sankt Petersburg, s-ar face deja un pas. Apoi, noul ONU ar putea creste direct din trupul celui vechi, folosindu-i oamenii si infrastructura. Desigur ca omenirea nu ar scapa imediat de cosmarul secolului XXI - terorismul. Nu ar mai exista insa terorism sprijinit de regimurile unor state si nici terorism de stat ca atare, asa cum este cazul astazi cu Coreea de Nord. In sfarsit, lupta impotriva terorismului nu ar trebui sa se concentreze doar asupra politicului. Fara fonduri, teroristii nu se pot antrena, sustine si inarma. Daca cu Irakul ne-am lamurit, ce se va intampla, insa, de exemplu, cu Liechtensteinul sau Insulele Cayman. Acestea sunt teritorii democratice, cu economie de piata, dar si paradisuri fiscale. Cu siguranta, nu ele finanteaza terorismul mondial, dar, prin facilitatile bancare pe care le ofera, ele constituie surse excelente de spalare a banilor proveniti din contrabanda buni sa sustina orice miscare terorista. Oricat ar parea de ciudat, paradisurile fiscale pot fi la fel de periculoase ca si fostul Afganistan. Furtuna diplomatica de dupa razboiul din Irak a derutat pe toata lumea. Singura care poate opri si haosul din Irak, si haosul din relatiile internationale este tot America. Prelungirea actualei situatii nu aduce nici un serviciu omenirii. Un caz tipic este, de exemplu, chiar Romania. O democratie tanara, cu economie de piata in curs de formare, Bucurestiul este astazi mai debusolat pe scena internationala decat erau americanii in furtuna din desertul irakian. Oficialii din Romania s-au declarat aliatul Americii, dar, tot oficial, presedintele Iliescu a spus ca Romania a adoptat pozitia comuna a Uniunii Europene. Care nu a avut nici o pozitie comuna, iar cea dominanta a fost antiamericana. Iar in situatia Romaniei se afla, fara vina lor, trei sferturi din democratiile acestei lumi.