Morenarii lu' tov. Ghenoiu

Pe vremea când fiecare echipă avea politrucul ei sponsor, adică Steaua era a lui Vali şi a generalului Ilie Ceauşescu, Dinamo era a gen. Diaconescu şi a ministrului Postelnicu, Sportul, al lui

Pe vremea când fiecare echipă avea politrucul ei sponsor, adică Steaua era a lui Vali şi a generalului Ilie Ceauşescu, Dinamo era a gen. Diaconescu şi a ministrului Postelnicu, Sportul, al lui Nicuşor, Oltul, al lui Lică şi Gheorghiţă Bărbulescu, Victoria a lui Nuţă şi a colonelului Marin Bărbulescu, atunci, din neant, din iarbă verde se-ntrupă încă o echipă de "Interne", Flacăra Moreni. Şi, fiindcă trebuia să aibă un general, acesta s-a numit Ghenoiu. "Morenarii", nume inedit pe harta lingvistică a ţării, impus prin unde de utecistul limboid Mitică Pelikan, erau deci un fel de Dinamo III, după Victoria, care era a doua din sistemul MAI. Figura cea mai mare a făcut-o generalul, nu echipa, când într-o ediţie de campionat, de la locul ultim ocupat cu autoritate, morenarii taichii au renăscut, ajungând în Cupa UEFA. În organul studenţilor comunişti "Viaţa studenţească", cronicarul de atunci, Traian Radu Ungureanu (TRU), a numit, ironic, fenomenul "morenaşterea fotbalului românesc". Cu Flacăra a fost o poveste mai fascinant de urâtă decât celebra promovare a Oltului Scorniceşti în prima divizie.