Modificarea legii societăţilor comerciale

Cornel Popa avocat asociat Ţucă Zbârcea&Asociaţii

societăţile comerciale a fost adoptată iniţial folosindu-se ca model reglementarea societăţilor comerciale propusă de aşa-numitul Cod Comercial Carol al II-lea, care era menit să intre în vigoare în anul 1940, lucru care nu s-a mai întâmplat datorită celui de-al doilea război mondial. Reglementarea iniţială a suferit în timp numeroase modificări, forma curentă a legii fiind în mare cea republicată în Monitorul Oficial nr.1066/17 noiembrie 2004. Iminenta aderare la Uniunea Europeană a făcut utilă revederea unei părţi a textelor legii, pentru a le pune de acord cu directivele europene. Apoi, Ministerul Justiţiei a propus recent un proiect de modificare a legii societăţilor comerciale, care a fost supus unei dezbateri publice şi se află în prezent în curs de adoptare de către Guvern. Conform Constituţiei, Parlamentul va avea apoi ultimul cuvânt pentru discutarea soluţiilor proiectului şi adoptarea modificărilor legislative propuse. Odată adoptat, proiectul de modificare va aduce o serie de schimbări spectaculoase. Ne-am propus să comentăm câteva dintre acestea. Astfel, numărul minim al acţionarilor într-o societate pe acţiuni va fi redus de la cinci la doi acţionari. Capitalul social minim al societăţilor pe acţiuni se majorează la 90.000 lei (RON), sumă care va putea fi actualizată de Guvern, ţinând seama de evoluţia ratei de schimb leu/euro. Pe de altă parte, societăţile pe acţiuni vor avea posibilitatea de a aproba un aşa-numit capital autorizat, care reprezintă în fapt valoarea până la care consiliul de administraţie al societăţii va putea majora capitalul social subscris, într-o perioadă ce nu va depăşi cinci ani. Printre prevederile susceptibile a naşte multe discuţii se numără cele legate de cerinţele de cvorum şi de majoritate în adunările generale ale acţionarilor. Dacă pragurile de cvorum sunt în general mai coborâte decât în actuala reglementare, problemele apar la adunarea generală extraordinară, care are competenţa de a modifica actul constitutiv şi de a lua unele decizii mai importante legate de viaţa societăţii. Şi aici se remarcă aceeaşi tendinţă spre reducerea cerinţelor de cvorum. Astfel, spre exemplu, în loc de un cvorum de 50% din capitalul social, la a doua convocare a adunării, conform proiectului, va fi suficient un cvorum de 1/3 din capitalul social. Problema practică derivă însă din propusa sporire la două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi a majorităţii cerute pentru luarea deciziilor în cadrul adunării generale. Această majoritate crescută este cerută de unele directive europene, dar nu la nivel de principiu, ci numai pentru anumite decizii, cum ar fi fuziunea ori divizarea. Dacă în prezent, un acţionar care deţine cel puţin 50% plus o acţiune din capitalul social are certitudinea că va putea adopta o decizie de modificare a actului constitutiv chiar dacă se opun ceilalţi acţionari, în viitor acest lucru nu va mai fi posibil. Practic, dacă vor dori să păstreze certitudinea că au puterea de a adopta hotărâri ale adunării generale extraordinare, acţionarii majoritari vor trebui să-şi sporească participarea la capitalul social la două treimi din capitalul social. Un alt aspect discutabil al proiectului este mărirea termenului de convocare a adunării generale de la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, cât este în prezent, la 30 de zile. La fel se pune întrebarea dacă posibilitatea ca acţionarii reprezentând cel puţin 5% să ceară includerea unor puncte pe ordinea de zi nu birocratizează inutil organizarea adunărilor generale, în condiţiile în care aceiaşi acţionari au deja posibilitatea - întărită prin proiect - de a obţine convocarea unei adunări generale care să discute problemele care îi preocupă. Salutară apare renunţarea la interzicerea convenţiilor asupra dreptului de vot, care era neconformă cu practica internaţională. Conform proiectului, vor fi interzise numai convenţiile prin care acţionarul se obligă să se conformeze instrucţiunilor date de societate sau de reprezentanţii acesteia. De asemenea, apare ca lăudabil efortul legiuitorului de a aduce mai multă claritate în domeniul administrării societăţilor pe acţiuni. Cu titlu de premieră, se evocă posibilitatea ca societatea pe acţiuni să numească administratori independenţi. În plus, se vizează separarea funcţiilor de gestiune propriu-zisă, care vor fi încredinţate directorilor societăţii, şi funcţiile de control şi de stabilire generală a strategiei societăţii care vor fi reţinute de consiliul de administraţie. Conform proiectului, acţionarii existenţi vor avea drept de preferinţă la emiterea de noi acţiuni, chiar dacă majorarea rezultă din aporturi în natură; dreptul de preferinţă va putea fi ridicat prin decizie a adunării generale, adoptate cu o majoritate de trei pătrimi din capitalul social subscris. Abrogarea actualului art.236 interesează în mod deosebit grupurile de societăţi. Conform acestui text, în cazul dizolvării unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic, patrimoniul acesteia se transmitea, fără procedura lichidării, către asociatul unic. Noua reglementare priveşte acest proces ca o formă de fuziune prin absorbţie simplificată, aplicabilă tuturor formelor de societate comercială, în cazul în care un asociat sau acţionar deţine toate drepturile de vot la societatea care îşi încetează existenţa.