Metalurgia romaneasca - evolutii postprivatizare

Pornind de la ideea ca ceea ce s-a intamplat bun in metalurgia romaneasca merita sa fie sustinut, ziarul Adevarul si Media Soft au organizat, luni, 14 aprilie, un seminar cu tema: "Metalurgia

Pornind de la ideea ca ceea ce s-a intamplat bun in metalurgia romaneasca merita sa fie sustinut, ziarul Adevarul si Media Soft au organizat, luni, 14 aprilie, un seminar cu tema: "Metalurgia romaneasca postprivatizare. Problemele investitiilor din tarile in tranzitie". Seminarul, la care au participat personalitati din Guvern, din mediul diplomatic si din cel bancar, dar si manageri din metalurgia romaneasca, a fost moderat de Cristian Tudor Popescu, redactorul-sef al ziarului Adevarul, care a spus, in deschiderea lucrarilor: "De multe ori, privatizarea este privita ca leacul final pentru o intreprindere, pentru un domeniu. S-a privatizat, nu ne mai intereseaza, din clipa aceea va merge totul bine. De prea multe ori, se constata ca lucrurile stau invers. In postprivatizare, lucrurile pot merge mai rau ca in cazul cand statul era proprietar. Asta se intampla din cauza nerespectarii contractelor postprivatizare, din cauza atitudinii unor investitori care, dupa ce iau intreprinderea respectiva, nu urmaresc altceva decat sa o stoarca de ultimele resurse, dupa care o lichideaza sau, cum se mai practica, se declara incapabile sa onoreze contractul de privatizare. Exista insa si privatizari bune in Romania". In cadrul seminarului, a fost analizata postprivatizarea a doua societati, cu o pozitie autoritara pe piata economiei romanesti - ALRO - Slatina si ISPAT-Sidex - Galati. La ALRO Slatina - produse cu valoare adaugata mare prin investitii performante Gheorghe Dobra, directorul general al ALRO: Utilizat in toate domeniile, aluminiul este un metal al prezentului si viitorului, iar ALRO este unicul producator de aluminiu tehnic primar si aliaje de aluminiu primar din Romania. In prezent, MARCO International detine peste 75 la suta din capitalul social al ALRO. Totodata, ALRO a achizitionat pachetul majoritar de la APAPS, devenind actionar majoritar la ALPROM si detinand 70 la suta din actiunile acesteia. Prin aceasta achizitie, ALRO-MARCO intentioneaza integrarea avansata a industriei de aluminiu din Romania. Fluxul tehnologic de obtinere a aluminiului pe cale electrolitica si transformarea acestuia in produse finite necesita trei mari sectoare de baza: Sectia de producere anozi, Sectia electroliza si Sectia turnatorie, pe langa aceste sectoare de baza functionand si o serie de sectii de prestari de servicii. Calitatea aluminiului si produselor din aluminiu realizate la ALRO Slatina corespunde standardelor internationale si normelor impuse de Bursa de Metale de la Londra. Programul de modernizare si crestere a capacitatii ALPROM va conduce la cresterea de 2,5 ori a productivitatii, cresterea productiei de la 22.000 t in 2002 la 100-120.000 de tone in 2008. Prin modernizarea laminorului de banda la rece si a laminoarului de folii, ALRO isi va creste cifra de afaceri la peste 700 de milioane de dolari anual, isi va consolida pozitia pe piata, isi va reduce costurile prin reducerea cheltuielilor fixe, va identifica si exploata sinergiile dintre cele doua firme. Grupul MARCO continua programul de retehnologizare inceput la ALRO SA si, mai mult decat atat, va creste capacitatea de productie in doua etape. Prima etapa are in vedere extinderea capacitatii pana la 240.000 de tone pe an, iar cea de-a doua etapa vizeaza extinderea capacitatii pana la 340.000 de tone pe an prin construirea si punerea in functiune de noi capacitati de productie. Grupul MARCO va asigura si un sistem informatic de ultima ora, menit sa sporeasca productivitatea si randamentul si sa permita reducerea costurilor. De asemenea, Grupul MARCO si-a propus sa faca importante investitii de capital pentru cresterea calitatii produselor ALRO, asigurand implicit o pondere sporita a produselor cu valoare adaugata marita in totalul productiei ALRO. Echipa de sustinere a managementului adusa de Grupul MARCO reprezinta o combinatie unica de experienta in domeniile: managerial, comercial, financiar, tehnic si organizatoric. Managementul superior a initiat o strategie complexa pentru eficienta operationala (productie, controlul costurilor etc.), relatiile cu clientii, managementul financiar, dezvoltarea de noi produse si de noi piete de desfacere, pregatirea profesionala si dezvoltarea in toate domeniile. De asemenea, ALRO are implementat si sistemul de management de mediu conform ISO 14001/1996. Investitiile ce urmeaza sa fie facute in programele de pregatire profesionala sunt menite sa dezvolte aceste componente. S-a actionat concomitent pentru reducerea costurilor de fabricatie si trecerea fabricatiei de la blocuri de aluminiu primar la produse cu inalta valoare adaugata. Astfel, s-a ajuns la: cresterea productiei de aluminiu si aliaje de aluminiu cu 62 la suta in 2001 comparativ cu anul 1993, reducerea consumului de energie electrica, reducerea consumului de materii prime si materiale, cresterea productivitatii muncii de la 30,99 tone pe muncitor la 50,16 tone pe muncitor in anul 2002, imbunatatirea conditiilor de munca si obtinerea unei eficiente maxime de retinere a noxelor emanate in atmosfera de aproape 100 la suta. In anul 2002 s-a finalizat si reabilitarea grupurilor transformatoare-redresare a energiei electrice. Efectele acestor modernizari s-au reflectat in cresterea ponderii produselor turnate cu valoare adaugata si diversificarea productiei cu aport valutar suplimentar, cu o crestere de 75 la suta fata de anul 1993. Cristian Tudor Popescu: Domnule director, ce masuri de natura manageriala ati luat la ALRO? De pilda, constat ca separarea nejustificata a ALRO de ALPROM este rezolvata acum pe cale naturala de piata. Gheorghe Dobra: Daca ALPROM a produs anul trecut aproximativ 25.000 de tone de produse cu valoare adaugata, anul acesta se preconizeaza realizarea unei productii de 50.000 de tone datorita, in primul rand, acestei legaturi care exista cu ALRO, dar si datorita faptului ca piata pentru ALPROM e foarte bine dezvoltata de actionarul principal. Cristian Tudor Popescu: Care au fost primele trei masuri manageriale pe care le-a luat conducerea privata la ALRO Slatina? Dumneavoastra sunteti o intreprindere la care rentabilitatea este determinata in special de pretul energiei. Ce scenariu aveti pentru a prelua un eventual soc de pret energetic? Gheorghe Dobra: Prima masura a fost satisfacerea necesitatilor de materie prima. O alta masura luata in ALRO a fost achizitionarea de utilaje foarte performante, care dau produse cu valoare adaugata foarte mare prin calitate. A treia masura a fost dezvoltarea programului de investitii intr-un ritm mult mai rapid. Daca in 10 ani am putut creste productia cu 60.000 de tone, acum o putem creste in 5 ani cu 160.000 tone. Cat priveste scenariul de masuri in cazul in care ar exista o crestere a pretului energiei, sunt mai multe modalitati de compensare. Dar daca, prin absurd, pretul energiei electrice se dubleaza, nu vom rezista. De aceea, cautam o varianta pentru o sursa de energie independenta. Insa energia ramane punctul nostru slab. O lectie de management la ISPAT-Sidex: Combinatul a redevenit un jucator-cheie in piata romaneasca Narendra Chaudhary, directorul general al ISPAT-Sidex, Galati: Este o mare onoare pentru mine sa ma aflu la acest seminar, organizat de ziarul Adevarul. Aceasta, cu atat mai mult cu cat s-au pus foarte multe intrebari in presa legate de Sidex, noi fiind acuzati ca nu am dat informatii presei si societatii, in general. De aceea, acest seminar este o ocazie foarte buna sa spunem povestea Sidex. Daca vom compara perioada preprivatizare cu perioada de acum, ajungem la concluzii foarte clare: Sidex depindea de fonduri guvernamentale; depindea in totalitate de barter; era vulnerabila in fata caselor de comert si furnizori. Acum, totul s-a schimbat. Avem clienti si furnizori competenti, care doresc sa faca afaceri bune cu Sidex, existand un flux financiar si de numerar adecvat. Combinatul a fost, deseori, descris ca fiind o gaura neagra a economiei romanesti; bancile si-au stopat creditele, iar Sidex si-a pierdut puterea de negociere. Dupa privatizare, combinatul s-a insanatosit, redevenind un jucator-cheie in economia romaneasca. Bancile doresc sa-i ofere linii de credit, iar puterea de negociere a crescut. Inainte de privatizare, nu-si onora angajamentele de calitate si de furnizare catre clienti. In perioada postprivatizare, combinatul a redevenit un furnizor de otel de incredere, angajamentele de calitate si furnizare fiind indeplinite. Datoriile catre municipalitate erau de 10 milioane de dolari, dar acum impozitele sunt platite la timp si arieratele sunt achitate in intregime. Sidex nu-si putea permite plata furnizorilor de utilitati, in prezent acestea fiind achitate in termen. In 2002, la bugetul de stat s-au platit 43,6 milioane de dolari, in cash; 79 milioane de dolari platiti pentru energie electrica; 36 milioane dolari pentru gazele naturale; 36 milioane de dolari la SNCFR si 15 milioane de dolari catre furnizorii interni. Per total, in 2002, ISPAT-Sidex a facut plati la intern de 266 milioane de dolari. Toate aceste plati au fost posibile datorita cresterii productiei si eliminarii barterului. Astfel, vanzarea de otel si cumpararea de materii prime se fac prin numerar, valoarea tranzactiilor fiind de 85 milioane de dolari pe luna. Daca, inainte de privatizare, angajatii nu-si primeau salariile la timp si cota de piata a combinatului era in cadere, astazi salariile sunt platite in termen, cota de piata a crescut, concomitent cu cresterea volumului de vanzari pe piata interna. Inainte nu existau sisteme bune de afaceri in interiorul combinatului, in prezent insa sunt puse in aplicare practici profesionale de management. Inainte, nu exista o focalizare pe client, acum exista o focalizare inclusiv asupra costurilor si serviciului catre client. Inainte, chiar si moralul angajatilor era foarte scazut, nu era stimulata creativitatea, era o lipsa totala de mandrie profesionala. Acum, angajatii au un moral foarte bun, existand multe provocari care determina aceasta evolutie. Totodata, o atentie deosebita o dam sigurantei la locul de munca". Cristian Tudor Popescu: Avand in vedere problemele care au fost, ma bucur ca Sidex isi plateste taxele si impozitele catre stat. Totusi, nu pot sa nu-i adresez domnului Chaudhary doua intrebari: Cum a reusit ISPAT sa reduca costurile de productie la Sidex? si Cum se explica numarul mare de accidente de munca, in contextul in care se vorbeste de siguranta la locul de munca? Narendra Chaudhary: S-a reusit reducerea costurilor de productie prin reducerea consumului de energie electrica. Totalul de energie achizitionata nu s-a redus, dar s-a redus consumul, cu 33% pe tona de otel, in 2002. Cat priveste siguranta locului de munca, ea a reprezentat o bila neagra datorita numarului de accidente fatale in 2002. Situatia ne-a fortat sa facem analize si sa acceptam mai multe cauze - fie sistemul nu este bun, fie conditiile de munca nu erau bune, fie exista o lipsa de disciplina. Pretentiile nationale si rigorile europene, imbinate, dar si respectate Dan Ioan Popescu, ministrul Industriei si Resurselor: Consumul de otel pe cap de locuitor continua sa reprezinte un indicator des utilizat in lume. Prin comparatie cu tarile din regiune, Romania are per cap de locuitor 140-150 kg de otel, cu perspective de crestere la 300 kg in 2005-2010. In perioada 2001-2002, procesul de privatizare a avut ca suport o serie de masuri, precum: prezentarea in Guvern de catre Ministerul Industriei si Resurselor a Studiului de Restructurare a Siderurgiei; constituirea Comitetului Interministerial pentru implementarea programului de restructurare a siderurgiei, in coordonarea MIR; consultari reciproce cu UE si convenirea cadrului general de restructurare si evolutie a siderurgiei romanesti in perspectiva integrarii europene si masuri legislative pentru fundamentarea procesului de privatizare. Astfel, s-au stabilit urmatoarele: nivelul total al capacitatilor de otel de 9,14 milioane t/an, care urmeaza sa fie aduse la standardele de performanta ale UE, respectiv: 6 milioane t/an la ISPAT - Sidex, 0,9 milioane t/an la Siderurgica Hunedoara, 0,69 milioane t/an la COS Targoviste, 0,40 milioane t/an la ISC Turzii, 0,40 milioane t/an la Donasid Calarasi, 0,45 milioane t/an la CS Resita si 0,30 milioane t/an la Otelu Rosu. In context, in contractul de privatizare a Sidex Galati sunt prevazute investitii, inclusiv pentru protectia mediului, de circa 350 milioane de dolari, din care 250 milioane de dolari in primii 5 ani, la COS Targoviste - circa 21 milioane de dolari, la ISCT - circa 20 milioane de dolari, iar la Donasid - circa 20 milioane de dolari. Insist pe ideea ca trebuie sa existe o corelare a programului de dezvoltare a sectoarelor metalurgice cu programele de dezvoltare a sectorului primar: energie, gaze. Acestea asigura, in totalitate, consumul actual si de perspectiva pentru sectorul metalurgic la preturi medii intre cele mai scazute din Europa - pretul mediu la energie este cuprins intre 55 si 80 E/MW in Europa, iar in Romania este de 45 E/MW; la gaze, in Europa, intre 120-200 $/1.000 mc, iar in Romania, in medie, 90$/1.000 mc. Cristian Tudor Popescu: Domnule ministru, care este cauza pentru problemele grave de la CS Resita si Siderurgica Hunedoara? Romania are probleme de calibrare a productiei de otel? Costurile sunt prea mari? Nu are piata? Dan Ioan Popescu: Aceste privatizari au fost realizate in perioada 1998-2000, fara a fi fundamentate de o strategie coerenta, care sa duca la viabilitate si performanta in companiile respective. In consecinta, prin conditiile contractuale, FPS a transferat investitorului o serie de disfunctionalitati, in principal financiare - datorii la bugete, la furnizorii de utilitati si organizatorice, fara nici o garantie ca noul proprietar va realiza programele de restructurare care sa duca la viabilitatea companiei. In mod firesc, rezultatele nu au intarziat sa apara. Este posibil ca, in unele situatii, cumparatorul sa fi avut ca tinta intrarea in posesie mai degraba a unor active colaterale sau auxiliare fluxului metalurgic - paduri, terenuri si obiective turistice etc. "Exista o concurenta acerba pentru creditarea Sidex si ALRO" Ilie Mihai, vicepresedinte BCR: BCR este un partener strategic al economiei romanesti, al industriei - circa 60 la suta din plasamentele bancii sunt alocate in industrie, iar din acestea aproape 10 la suta sunt in metalurgie. Filozofia noastra este ca, pe termen lung, nu poate exista o banca buna cu o economie slaba. Pana in anul 1990, in industria metalurgica isi desfasurau activitatea 44 de intreprinderi de stat, din care 33 in siderurgie si 11 in metalurgia neferoasa. Productia fizica realizata in 1989 era de 13,4 mii tone otel, 10,9 mii tone laminate si importante cantitati de metale neferoase. Dupa 1990, prin oprirea instalatiilor Siemens Martin si a altora uzate fizic si moral, capacitatea de productie in siderurgie s-a redus de la 18 milioane de tone otel pe an la 8-9 milioane tone pe an, atingand nivelul minim, de 4,5 milioane de tone, in 2000, iar capacitatea de productie la laminate la circa 10 milioane tone pe an. Cu toate scaderile inregistrate, industria metalurgica furnizeaza produse care au cerere permanenta si semnificativa pe piata externa, cu o participare de circa 15 la suta la realizarea productiei pentru export la sfarsitul anului 2002. Pentru a deveni performanta, siderurgia are nevoie de investitii de sute de milioane de dolari. Pentru viitor, BCR isi propune continuarea finantarii activitatii din sectorul metalurgic, urmarind si o crestere a ponderii creditelor pentru investitii in totalul creditelor acordate, in special prin negocierea avantajoasa de linii de finantare externa pe termen de 3-5 ani. Cristian Tudor Popescu: Daca s-ar privatiza BCR-ul maine, acest portofoliu de credite, bine reprezentat in metalurgie, nu cumva s-ar schimba, s-ar reorienta spre zone de unde banii vin mult mai repede, profitul e mult mai mare si riscul mult mai mic? Ilie Mihai: Exista o concurenta acerba intre banci pentru a finanta aceste doua companii private, SIDEX si ALRO. BCR lucreaza dupa regulile economiei de piata. In strategia de privatizare exista conditia ca investitorul strategic care va veni sa mentina aplecarea bancii spre finantarea economiei reale. "Unde se rezolva problemele economice, merg foarte bine si problemele de mediu" Ioan Jelev, secretar de stat Ministerul Apelor si Protectiei Mediului: Protectia mediului este indispensabila intr-o industrie atat de poluanta cum este cea metalurgica si este o conditie a integrarii in UE. La SIDEX, am avut recent prilejul sa apas pe butonul care a pus in functiune prima instalatie mare de desulfurare de la combinat, ceea ce dovedeste seriozitatea acestuia in realizarea sarcinilor de mediu. As remarca si activitatea ALRO - iata ca acolo unde se rezolva problemele economice merg foarte bine si problemele de mediu. Cristian Tudor Popescu: Ce posibilitati coercitive aveti daca o intreprindere nu ia nici un fel de masuri din punct de vedere al protectiei mediului, sub pretextul ca abia isi plateste salariile? Ioan Jelev: Legea ne confera posibilitatea, in cazuri foarte grave, de a suspenda autorizatia de mediu, ceea ce inseamna ca, in decurs de 6 luni, pot fi oprite instalatiile cu nereguli. "In postprivatizare, greul de-abia incepe" Victor Dimitriu, secretar de stat APAPS: Au fost incasate peste 93 de milioane de dolari din privatizarile din metalurgie, un volum de aproape 600 de milioane de dolari fiind investiti. Sub guvernul Adrian Nastase, am privatizat sase dintre cele mai importante combinate din industria metalurgica, ultima fiind Industria Sarmei Campia Turzii, preluata de Conares. Cristian Tudor Popescu: Intre cele 6 pe care le mentionati se includ si Resita si Otelu Rosu? Victor Dimitriu: Nu au fost contracte semnate de guvernarea Adrian Nastase. Noi le avem acum in postprivatizare, iar Resita in administratie. Oricum, la un volum de 600 milioane de dolari investitii, sa urmaresti contractele, din care o mare parte sunt cifre de mediu, nu e usor deloc. Este bine de stiut ca postprivatizarea include si niste costuri, iar problema care se pune este pana unde statul se poate implica in a sprijini aceste companii. Cristian Tudor Popescu: E interesant ce spuneti, dar fac o observatie personala, anume nu cred ca e bine sa se ocupe APAPS de procesul postprivatizare. Mi se pare o contradictie destul de stranie. APAPS este o organizatie care se ocupa cu privatizarea, deci e presupus ca are niste oameni abilitati in materie de privatizare. Nu e normal sa aiba si niste oameni pregatiti in conducerea intreprinderii. In postprivatizare, spuneti ca aveti grija de angajati, de intreg procesul de productie - asa ceva nu se poate. Nu poate exista un organism de genul asta, care sa faca si privatizare si sa conduca efectiv intreprinderea. Victor Dimitriu: In postprivatizare, nu ne implicam in management, insa este adevarat ca de multe ori avem probleme cu sindicatele. Cristian Tudor Popescu: Noi am aflat cu oarecare ingrijorare faptul ca se negociau, la un moment dat, intre APAPS si sindicate, clauzele unui acord social care sa fie incluse in contractul de privatizare, putand duce pana la rezilierea lui. Mi se pare un lucru foarte grav. La un moment dat, ni s-a reprosat ca nu am invitat si sindicatele la acest seminar. Ca sa fie foarte clar: obiectul acestei intalniri a fost prezentarea a doua privatizari de succes in momentul de fata, in Romania, SIDEX Galati si ALRO Slatina. Lucru extrem de util, pentru ca noi la ziar criticam in fiecare zi ceea ce nu merge in economie. Avem, iata, doua exemple absolut notabile de unitati care merg si, prin ceea ce s-a spus aici, avem descrierea modului in care se poate face sa mearga ceva in domeniul metalurgiei care este unul greu. Nu era nevoie sa chemam sindicatele de la ALRO si de la SIDEX, pentru ca noi, ca gazetari, nu percepem ca ar exista acolo o tensiune sociala in acest moment.