Marseilleza de Bacau

Cladirea Bastiliei este invaluita in fum de mici. Mii de cetateni, cu sticle de bere in maini si cu scobitori intre dinti, ragaie amenintatori inspre gardieni. Acestia agita bastoanele de cauciuc din

Cladirea Bastiliei este invaluita in fum de mici. Mii de cetateni, cu sticle de bere in maini si cu scobitori intre dinti, ragaie amenintatori inspre gardieni. Acestia agita bastoanele de cauciuc din dotare, dar nu sunt prea convingatori. La un moment dat, o doamna solida, cu parul permanent, fosta femeie de serviciu la el la firma, incepe sa-i scandeze numele. A fost scanteia care a declansat revolta populara. Numele sau a rasunat din mii de piepturi, ca in vremurile bune, cand FCM Bacau invingea acasa Ceahlaul. Ar vrea sa se ridice pe fereastra zabrelita, ca sa vada mai bine, dar nu prea ii permite burta. Este inchis intr-o celula situata in varful turnului principal al celebrei inchisori. Ar avea o perspectiva buna asupra intregului teatru de operatiuni, dar luminatorul este mic si e plasat foarte sus, aproape de tavan. Doi colegi de celula se ofera, in schimbul unei tigari cu filtru, sa-l ridice pe umeri. in clipa in care chipul sau barbos apare la micuta fereastra din turn, izbucneste un ropot asurzitor de aplauze, intrerupt din cand in cand de urale. E si normal, in fond este cel mai iubit moldovean din lume si azi e ziua lui. Scrisa cu litere de aur intr-un calendar de marmura de doi metri patrati, pe care un grup de sase barbati, badiguarzi la el la firma, il poarta triumfatori pe brate. De undeva din stanga, de sub un gratar cu mici, este adus in suturi nenorocitul ala de profesoras cu prenume de homosexual (auzi ce nume: Romeo!), care a avut nesimtirea sa-l infrunte la alegeri. Este legat cu lanturi de un butoi cu bere si cei sase badiguarzi il pocnesc cu calendarul in cap. Multimea aplauda fericita, ciocnind halbele cu zgomot, in timp ce tradatorul lesina. Cativa barbati cu spirit civic ii scuipa seminte in cap. Paznicii inchisorii se retrag speriati in cladire si inchid in urma lor poarta masiva. Vreo doi-trei apar pe creneluri, inarmati cu sprayuri lacrimogene. Par hotarati sa le foloseasca, in cazul in care revolutionarii ar mai face un pas spre zidurile Bastiliei. Poporul isi mai toarna un rand, ca sa prinda curaj. E momentul pentru un discurs mobilizator.
- Iubiti moldoveni!
- Uraaaa! poporul izbucneste in urale. Se scandeaza "Seche, Seche!", dar, pe fondul consumului de alcool, unii pronunta "Zeghe, Zeghe!", chestie care il cam enerveaza. Trece insa cu vederea si continua:
- Cetateni ai Bacaului! Va vorbeste spiritul domnitorului Stefan cel Mare si Sfant. Azi este o zi mare. Nu va speriati de sprayurile lacrimogene ale acestor asupritori! Amintiti-va doar cat am plans eu la PNA!! Pentru voi am plans, oameni buni. Pentru voi, pentru urmasii vostri si pentru urmasii urmasilor vostri. Si pentru urmasul meu, caruia am vrut sa-i fac pista de karting si nu m-au lasat nenorocitii astia, ha, ha, haaa (un suvoi de lacrimi fierbinti ii inunda fata). La atac, iubiti moldoveni! Libertateeeee!!!
- Domnu' Doru! Domnu' Doru!! Va simtiti bine? Sa va aduc un pahar cu apa?
S-a trezit buimac. Era lac de sudoare, iar patura cazuse pe dusumeaua celulei.
Stadionul fara nume