Marinimie pesedista pe banii cetatenilor

null

PSD este un partid marinimos. O dovedeste si decizia anuntata luni, de vicele Mitrea, privind trecerea la datoria publica a sumelor provenite din calcularea gresita a zeci de mii de pensii. Un pocnet din degete si se rad, scurt, aproape 38 de miliarde de lei. Darurile PSD sunt insa otravite, fiindca ele nu provin din cotizatiile membrilor sau din profiturile nababilor pesedisti, ci se fac pe seama contribuabilului de rand. Trecerea la datoria publica se traduce prin aceea ca banii vor fi recuperati din noi biruri impuse populatiei. Desigur, 38 de miliarde sunt un mizilic, daca le raportam la marea masa a platitorilor de taxe si impozite. Ajunge ca 10 milioane de indivizi sa "scape" de cate o mie de lei si s-au facut 10 miliarde. E vorba insa de un principiu. De acoperirea incompetentei si hotiei printr-un nou furt cu titlu de "contributie". De anularea responsabilitatii prin disiparea efectelor masurilor recuperatorii. Aflat la guvernare, PSD dispune dupa bunul sau plac de cheltuirea fondurilor bugetare. Si, dupa cum se vede, nu exista nici o retinere atunci cand vine vorba de masuri populiste, de imaginea partidului intr-un an preelectoral. Masurile de protectie sociala anuntate pentru anul acesta si pentru cel urmator vor costa mii de miliarde. Acesti bani nu vin dintr-un surplus, va fi sarcina guvernului urmator sa-i scoata de undeva, din piatra seaca. Stergerea datoriilor intreprinderilor de stat va duce, probabil, la accelerarea privatizarii acestora, dar zecile de mii de miliarde ramase neincasate la buget trebuie, cumva, recuperate. Adica tot asa cum s-a acoperit factura de miliarde de dolari pentru creditele neperformante si ramase nerecuperate de banci precum Bancorexul - din buzunarul cetateanului de rand. Sa fim bine intelesi: schimbarea directiei de recuperare a datoriei pensionarilor este pentru acestia mana cereasca - ei nu vor mai fi nevoiti sa-si vanda casele, pentru a se socoti cu Casa de Pensii. Strict din acest punct de vedere, decizia PSD ar merita salutata. Dar directia de recuperare a fost gresita: calculul pensiilor n-a fost facut aiurea nici de beneficiari, nici de platitorii obisnuiti de taxe si impozite, pe seama carora se acopera datoria publica, ci de functionari ai Casei de Pensii. Responsabilitatea este clara, se regaseste in deciziile de pensionare. Procedura de tragere la raspundere ar fi fost deci foarte simpla, daca s-ar fi dorit ca adevaratii vinovati sa plateasca. Nu este insa cazul, pentru ca asta ar scoate la lumina unele aspecte deloc placute onor conducerii PSD. Nu vorbim de cateva decizii gresite, ci de sute de mii de decizii de pensionare gresite la nivelul intregii tari (cele 21.000 de mii pentru care acum se face "spalarea datoriilor" sunt doar cele care au fost, deocamdata, descoperite). Cu alte cuvinte, ar trebui sanctionati drastic foarte multi functionari ai Casei de Pensii. Iar acestia ar vorbi, denuntand faptul ca nu este decat in mica parte vina lor. E vorba de o criza de sistem prost administrat. Nefiind onesta din pricina celor aratate mai sus, masura pesedista antreneaza si o doza de cinism, introducand o discriminare: ieri, Ion Giurescu, presedintele Casei de Pensii, a declarat ca pensionarii care, speriati de perspectiva aparitiei portareilor, au apucat sa plateasca anumite sume in contul debitelor impuse din pricina deciziilor gresite, raman pacaliti - nu vor primi banii inapoi. Imensa incetineala cu care politicienii romani actioneaza cand vine vorba de fondurile private de pensii se explica si prin aceea ca beneficiarii si-ar pune intrebari referitor la utilitatea sistemului public de pensii. In cazul unui fond privat, exista o corelatie directa intre contributie si valoarea pensiei. Stii permanent cat ai in cont, stii la ce sa te astepti in momentul pensionarii. Nu la fel stau lucrurile cu pensia de stat, care depinde, in cea mai mare masura, de situatia economico-financiara a tarii. Poti plati CAS la greu, o viata intreaga -cat sa-ti cumperi cu banii respectivi o vila pe Coasta de Azur-, dar sa ai surpriza ca pensia nu-ti ajunge nici pentru plata intretinerii. In plus, ajungi o povara pe capul celor tineri, siliti sa plateasca mai mult, tot mai mult, pentru acoperirea deficitului cronic al bugetului de pensii. Din pacate, nu se poate pune, pur si simplu, problema desfiintarii sistemului public de pensii. Acesta este un bolovan care se rostogoleste pe o panta infinita, ghidonat de machiavelicul principiu al "solidaritatii intre generatii": pensiile sunt platite, in prezent, de angajati. Daca angajatii nu ar mai plati CAS, n-ar mai fi bani de pensii, ceea ce este de neconceput. Pe de alta parte, daca sistemul public de pensii ar fi fost corect administrat, de la intrarea sa in vigoare si pana in prezent, dar in special in ultimii 13 ani, Bugetul Asigurarilor Sociale ar fi trebuit sa geama de excedent, iar pensionarii ar fi dus o viata decenta. Ne-am ales insa doar cu "savoarea inconfundabila" a pomenilor spontane emise de "biroul executiv", pe banii nostri.