Marea executie a datornicilor mici si mijlocii

La ora opt fix, brigada mortii subite, cum o alintau cei din minister, era gata de actiune. Passat-ul era cu motorul pornit, oamenii isi incarcasera servietele cu dosare de calibru mare, le

La ora opt fix, brigada mortii subite, cum o alintau cei din minister, era gata de actiune. Passat-ul era cu motorul pornit, oamenii isi incarcasera servietele cu dosare de calibru mare, le asigurasera si asteptau doar o clipire din ochi a sefului, adica a lui domnu' Gicu. Si seful clipi din ochi, emotionat, caci Mimi, secretara, avea o fusta mai mica decat o somatie de plata. Imediat, echipa se arunca, ca un singur om, in masina. In urechi le rasuna, inca, mobilizatoarea cuvantare a secretarului lor de stat, Barosanul, zis si Spaima SRL-urilor si Teroarea IMM-urilor: "Baieti, trebuie sa fiti duri, duri precum otelul Krupp. Executiile sunt nasoale, dar legea e lege si voi sunteti oamenii legii. Ganditi-va bine! Datornicii la stat sunt un fel de teroristi economico-financiari care ne ameninta pe toti, asa ca la pamant cu ei!" Prima oprire fu la un privatizat in Militari. Speta, cum constata rapid domnu' Gicu, era simpla. Acuzatul detinea una bucata masina turceasca de inghetata, una bucata nevasta bolnava la pat, cinci bucati copii minori, trei camere, tot minore, ca apartamentul era confort trei si trei ani de impozite neplatite la stat. De-aia si judecata fu simpla: sechestru pe apartament si masina. Canapeaua din dormitor scapa, ca, la fel ca nevasta, era netransportabila. Dupa aia trecura in Crangasi, la un Bin Laden de apartament, care avea de dat la intretinere saptespe pensii, plus penalizari cat trei salarii medii pe economie. Aci se lasa cu plansete, cu urlete, ca infractorul tot cerea o amanare, dandu-i inainte cu scuza puerila ca nu-i vina lui ca i se ratacise dosarul de pensionare un an de zile. Dar domnu' Gicu, cu legea in leptop si cu leptopul in mana, rosti sentinta: "Nu se aproba. Luati-l!" Urmatoarea oprire au facut-o in Baneasa, la o vila cat un complex agroindustrial. Aici, domnu' Gicu se linisti. In sfarsit, intalnisera un condamnat care isi intampina cu curaj soarta. Patronul celor zece societati cu sediul in Bahamas pe care-l cautau, purtandu-si degajat costumul Armani, Rolex-ul si datoria de trei milioane de para, rosti simplu, cand ii vazu: "Va asteptam!". De aia si seful brigazii mortii se hotari sa se poarte civilizat. Condamnatului i se permise sa fumeze in liniste ultima tigara, un trabuc cubanez de la mama lui Fidel Castro, sa bea ultima sticla de Dom Perignon, apoi fu intrebat, politicos, despre ultima dorinta. Costumul Armani se exprima incet: "Sa luati plicul asta cu 50.000 de para si sa-l dati celui care l-a pierdut". Induiosat, domnu' Gicu rosti, la fel de simplu: "Se aproba, sunteti liber! Haideti, baieti, ca avem o campanie de terminat!"