Mai bine bogat si sanatos decat sarac si bolnav

O ingrijire medicala de calitate, fara sa fie nevoie de spaga si nici macar de cotizatia la Asigurari? Sa fie oare posibil? Da? Atunci, cei care au parte de asa ceva sunt probabil membrii corpului

O ingrijire medicala de calitate, fara sa fie nevoie de spaga si nici macar de cotizatia la Asigurari? Sa fie oare posibil? Da? Atunci, cei care au parte de asa ceva sunt probabil membrii corpului diplomatic, fotbalistii sau senatorii... Nicidecum. Sunt tiganii. Daca ati trecut printr-un spital, le-ati vazut rudele si prietenii stransi in jurul unui foc, in curte, sau pazind usa salii de operatie, pe hol. Sub amenintarea cutitului, medicii sau asistentele isi fac treaba pe gratis. La fel si spitalul, care nu vede vreun ban de la Casa de Asigurari, pacientul fugind cu Mertanul, fara sa lase in urma carnetul de asigurat. Iata, deci, o cale pe care viata a gasit-o pentru a ajunge la ceea ce autoritatile incearca degeaba: "cresterea calitatii actului medical". Nici n-ar fi rea, daca ar imbunatati starea de sanatate a unei intregi minoritati defavorizate. Din pacate, terapia de satra nu se aplica decat unor privilegiati ai etniei: sefii clanurilor, posesorii de pagode si averi adunate peste noapte. E greu de crezut ca tiganul sarac, care are de hranit cinci-sase copii acasa, isi lasa slujba de la Rebu pentru a face presiuni asupra medicilor care-i trateaza soacra. Indicatorii statistici confirma aceasta ipoteza: tiganii au o speranta de viata mai redusa ca media, fiind puternic afectati de hepatita cronica, tuberculoza, cancer sau de bolile infectioase aparute pe fondul subnutritiei si conditiilor proaste de locuit. De o parte privilegiatii, o mana de oameni care mai au nevoie doar de liposuctie ca sa plezneasca de sanatate, nu de grasime. De cealalta, mii de necajiti, carora li se pare mai ieftina o inmormantare decat o reteta compensata. Minoritarii nu trebuie sa se simta discriminati. Cam in acelasi fel se imparte sanatatea si pentru majoritari. In anii '90, Organizatia Mondiala a Sanatatii avertiza tarile din Estul Europei ca se vor confrunta cu o deteriorare a sperantei de viata daca nu vor asigura accesul egal al cetatenilor la serviciile medicale de baza. Pe hartie, Romania s-a conformat recomandarilor. In realitate, polarizarea societatii a fost urmata de accentuarea inegalitatii de sansa. Banul hotaraste, in mai mare masura decat in tarile capitaliste din Vest, cine traieste si cine moare. In Anglia, de pilda, unde numarul de transplante e limitat la fondurile disponibile, se intra pe o lista de asteptare, imposibil de incalcat. Ideea listelor de asteptare si a limitarii serviciilor la un pachet de baza, avand acoperire in fonduri, a fost ignorata, la noi autoritatile temandu-se ca vor starni nemultumirea publicului. Ca urmare, toate tratamentele sunt disponibile tuturor pacientilor, la nevoie. Nevoi - destule, fonduri putine. Cei care au spaga de dat, apuca. Restul... In 2003, diferentele intre bogati si saraci s-au vazut si mai clar. Fortate de acumularea unor datorii fara precedent, autoritatile au strans surubul, depasirea bugetului sanctionandu-se cu inchisoarea, nu doar cu o amenda. Rezultatele n-au intarziat: in 2004 s-a intrat doar cu datorii pe care Casa de Asigurari le considera "curente", platibile in primele doua luni ale anului. Asta venind de la un deficit de 9.000 de miliarde de lei, inregistrat in 2002. Consumul de medicamente nu s-a redus decat cu doua procente. Inseamna ca romanii au platit din buzunar peste 100 de milioane de euro, pentru vata, fesele sau antibioticele folosite de rudele lor internate, oferindu-le produse mai bune si o sansa de vindecare in plus. Romanii care au avut de unde. Restul... Tensiunile n-au fost mari in spitale, ci in farmacii. Explicatia tine tot de greselile din 2002, cand s-a compensat valoarea medicamentului din raft, nu a celui mai ieftin produs disponibil. Fondurile publice au fost consumate pentru produse de lux, iar crizele s-au tinut lant. Cei care aveau bani primeau o compensatie mai mare de la buget, lasand Casele de Asigurari fara bani pentru tratamentele de baza. Ca solutie, s-au impus plafoane, au fost sicanati medicii, au fost amenintati farmacistii. In final, a scazut consumul. Unii s-au descurcat, dupa obiceiul locului, altii s-au internat in spitale, pentru a primi medicamente gratis. Saracii, insa, nu-si prea permit asa ceva, pentru ca in perioada spitalizarii nu mai castiga nici putinul pe care il agoniseau. Nu intamplator, dintre tarile europene, Romania are cea mai mare rata de afectiuni descoperite in stadii depasite terapeutic: omul duce boala pe picioare pana cand nu mai e nimic de facut. Nici pentru sistemul sanitar nu se mai poate face mare lucru, in acest an electoral. Reducerea TVA la medicamente va tempera socul scumpirilor la utilitati si energie, insa industriei farmaceutice, slabita de datoriile cronice ale spitalelor si neglijata de autoritati, ii va fi greu sa faca fata importurilor. Iar "scumpirea" euro va sterge mult din ieftinirea la TVA. Aplicarea reformelor de structura i-ar nemultumi pe cei care profita acum de avantajele sistemului public, fara sa aduca rapid beneficii unor mase mari de pacienti saraci. Poate doar in mediul rural sa continue programele de dotare, pentru ca pot aduce multe voturi cu putine investitii. Paradoxal, dar accentuarea polarizarii ramane, in conditiile date singura solutie. Pentru cei cu posibilitati, exista deja policlinici si chiar spitale private. Firmele de asigurari au gasit cum sa acopere cheltuielile clientilor pentru sanatate, in absenta unei legi specifice. Deducerile permise de noul cod fiscal vor accelera acest proces. Ajutand "bogatii" sa iasa din grija sistemului public, autoritatile vor putea lua masuri mai dure de reforma, evident, dupa alegeri. Mai rau nu are cum sa le fie, celor care apuca. Restul...