Maculatura politica pe culori

De o buna bucata de timp, se petrec tot mai multe lansari de carte, dar nu in saloanele literare, ci in salile parlamentului. Genurile acestei literaturi sunt doua, impartite pe culori: cartile albe

De o buna bucata de timp, se petrec tot mai multe lansari de carte, dar nu in saloanele literare, ci in salile parlamentului. Genurile acestei literaturi sunt doua, impartite pe culori: cartile albe si cartile negre. Pentru ambele categorii, autorul este colectiv. La cele albe, guvernul, la cele negre, opozitia. Exegetii au identificat si un sub-gen, cartile albastre, dar acestea reprezinta, de fapt, o varianta de culoare a cartilor albe, avand acelasi autor. Cartile albe sunt optimiste, tonice, voluminoase, de sute, chiar mii de pagini, bogat ilustrate, pline de citate si tiparite in cele mai bune conditii. Cartile negre, de cele mai multe ori format brosura, fara grafica, incearca sa recupereze prin stilul incitant, de factura catastrofica. Actiunea este simpla. Volumele albe ne spun cat de bine am ajuns sa traim in Romania, rod al muncii neobosite prestate de echipa guvernamentala, si cat se va mai imbunatati situatia peste ani, cand se vor duce la indeplinire toate programele anuntate. Cartile negre vorbesc despre coruptie, birocratie, foame, saracie, pensii mici, lipsa medicamentelor, ca rezultat al aceleiasi activitati guvernamentale. Fervoarea literara a devenit molipsitoare. Comisia Camerei Deputatilor pentru cercetarea abuzurilor a publicat un roman albastru despre soarta trista a nevinovatei si preacucernicei BIR, cazuta victima ticalosiei BNR, care a siluit-o si a lasat-o in faliment. Ulterior, s-a dovedit ca doar o parte a comisiei, in frunte cu presedintele ei peremist Radu Ciuceanu, a fost chinuita de muza, dar cartea a aparut cu sigla Parlamentului, spre bucuria unor cititori ca Fanel Pavalache, de exemplu. UCECOM a semnat, recent, un adevarat poem in proza, "Cartea alba a Cooperatiei Mestesugaresti din Romania", al carei ultim capitol se numeste, vizionar, "Cooperatia mestesugareasca la inceput de mileniu". Primarul pesedist al Galatiului, Dumitru Nicolae, a publicat un album de lux, "Galati, istorie si contemporaneitate", si pregateste "Raportul catre cetatenii Galatiului", pe hartie lucioasa. Marele maestru al genului ramane, insa, Guvernul Romaniei prin Ministerul Informatiilor. "Cartea alba a guvernarii PSD", un best seller in sapte volume, 2000 de pagini, livrat cu geanta cu tot, este continuat, acum, de lucrarea de specialitate "Politica inutila a cartilor negre. Un raspuns serios la o provocare comica." Raspunsul serios se intinde pe 700 de pagini, iar provocarea "comica" este "Cartea neagra a guvernarii PSD", de numai o suta de pagini, editata de Partidul Democrat. "Raspunsul" are coperti lucioase, cu poza cladirii guvernului si grafice policrome, intre cele mai importante fiind - oare de ce? - cresterea productiei la oua in primii doi ani de guvernare. Pe langa productia de oua, graficele de pe coperti mai arata ca Romania a luat-o mult inaintea UE la cresterea PIB, 10,9 la suta fata de media europeana de numai 2,5 la suta, ca romanii au mai multi bani, mai multa carne, mai mult lapte, mai multa productie industriala si mai multe hectare irigate pe cap de locuitor. In interior, pe parcursul a 24 de capitole, se demonstreaza stiintific de ce romanul este mai fericit, desi poate inca nu isi da seama de acest lucru. Si cum ar putea sa fie altfel, dupa ce citeste ca in Romania, de multe ori "sub inaltul patronaj al domnului prim-ministru Adrian Nastase", se deruleaza programe ca INFOSOC, AGRAL, NANOMAT, EMPRETEC sau s-a deschis expozitia CONRO? Cu astfel de lucruri se pot umple nu mii, ci zeci de mii de pagini. La orice critica, la orice motiune, la orice vorba despre nerealizarile guvernarii, expertii PSD toarna un camion de hartii in capul inamicului, pe care il acuza apoi de politicianism, populism si demagogie. Miile de pagini sunt prezentate ca o dovada elocventa de transparenta si de administratie europeana, dar nu au alt rost decat de a inchide gura si a mima dezbaterea: "Inainte sa vorbesti, ai citit dom'le capitolul cinspe volumul 7 anexa 2? Pai, nu ti-e rusine, demagogule!" De altfel, un inalt demnitar pesedist chiar afirma, deunazi, ca forta PSD este dovedita de cat de multe pagini poate sa scrie atunci cand simte nevoia sa-si laude realizarile. In plan politic, noul tip de sufocare propagandistica, pusa in practica atat de bine de structurile guvernului si ale partidului, se dovedeste de succes. Nu mai exista dezbateri. Consilierii guvernului trimit raspunsuri in scris la intrebarile adresate direct, in Parlament, sefului guvernului. "Domnul prim-ministru Adrian Nastase" vine in fata parlamentarilor doar sa le spuna sa-i numere ouale si sa-i trimita acasa atunci cand se intrec cu dezbaterile, nu ca omologul sau britanic, de pilda, care asuda din greu in fiecare saptamana sa raspunda criticilor din opozitie. Succesul de propaganda ca efect al suprematiei puterii executive are si un mare neajuns. Cetateanul nu citeste tomurile de realizari. Sarmanul nu poate afla cat de bine o duce. Si chiar daca ar vrea sa se informeze, pana termina primul volum, ii vine factura la intretinere, afla ca s-a scumpit benzina, isi aduce aminte ca nu a dat spaga unde trebuie si ii vede pe straini cum ii implora pe guvernanti sa faca totusi ceva impotriva coruptiei institutionalizate. Si ii piere cheful de lectura. Iar din valorificarea maculaturii la DCA nu prea scoti multi bani.