Luxul sanatatii

Cine va raspunde daca bolnavul face soc alergic si moare: Daniela Bartos, Adrian Nastase ori ministrul de Finante, Tanasescu? Seful Colegiului Medicilor a pus aceasta intrebare "revoltat" de normele

Cine va raspunde daca bolnavul face soc alergic si moare: Daniela Bartos, Adrian Nastase ori ministrul de Finante, Tanasescu? Seful Colegiului Medicilor a pus aceasta intrebare "revoltat" de normele care permit farmacistului sa schimbe un produs mai scump cu altul mai ieftin, daca pacientul nu si-l poate permite. Raspunsul este simplu: schimbarea medicamentului se poate face doar intre produse care folosesc aceeasi substanta utila. Riscul este acelasi cu riscul unui calator ce ar face alergie in Dacie, dar nu si in Mercedes. Masina mai scumpa e mai confortabila, dar alergie la motorul cu aprindere, daca nu faci intr-una, nu faci nici in cealalta. Atacul lansat de presedintele Colegiului, liberalul Mircea Cinteza, poate avea sau nu continut electoral, dar de lovit, loveste intr-o zona foarte sensibila. Romanul mai poate inghiti ca unul are vila si el sta la bloc. Dar cand e vorba de viata si de moarte, nu prea mai este dispus sa accepte ca altul are mai multe sanse. Si atunci pretinde acelasi tratament medical si pentru bogat si pentru sarac. Comunismul a mintit, oficial, ca toti suntem tratati in mod egal. Bineinteles ca spaga facea diferenta. Care altul sa fie criteriul de selectie al pacientului ce ajungea la singurul tomograf din tara sau la singurul ecograf din judet? Poate pila sau cunostinta de la Partid. Si astazi, banul face diferenta. Din pacate, cei bogati nu isi cresc sansele de supravietuire folosind resursele proprii, ci "acaparand" mai mult din fondurile publice. Un pensionar se va multumi cu un diuretic de 30 de mii de lei. Cei "cu bani" vor pretinde un medicament de ultima generatie, ce costa macar un milion. Sistemul il ajuta pe pensionar cu 18 mii, compensand 60% din pret, iar "saracului" bogatas (fiindca produsele scumpe sunt compensate cu "doar" 50 la suta) ii da... cinci sute de mii de lei, protectie sociala. Nici in spital lucrurile nu difera prea mult. Cine are, vorba cantecului, "spaga de dat", este internat doar ca sa-si faca analizele, de la glicemie la RMN, gratuit, ca sa stie cum sta si sa-si poata lua, din timp, masuri de precautie. Greu de crezut ca oamenii obisnuiti, care abia-abia de-si gasesc o slujba, doresc sa stea in spital "nejustificat", riscand sa-si piarda locul de munca. Introducerea mult-contestatei taxe de internare poate avea efecte pe termen lung, dar in nici un caz nu va opri internarile nejustificate. Co-plata este recomandata, ca principiu, de Organizatia Mondiala a Sanatatii, pentru ca implica pacientul in efortul de pastrare a propriei sanatati. Daca stie ca tratamentul nu-l costa nimic, omul e mai putin atent cu conservarea capitalului sau biologic. La noi, unde mai persista mentalitatea medicinei gratuite, suma platita la internare ar fi un argument in plus ca pacientul nu primeste o pomana, ca sistemul ii este dator si nu invers. Taxa ar mai aduce spitalelor venituri proprii de 2-4 miliarde de lei pe an. Nu-i mult, dar se simte la salarii, ori la tichete de masa. Poate va mai tria , aceasta taxa, si cateva cazuri sociale. Dar internarile nejustificate nu le poate opri. Caci nejustificat este tratamentul facut din bani publici unor persoane care isi pot plati accesul in clinici private. Densitatea masinilor scumpe pe sosele si opulenta vilelor demonstreaza ca sunt destui cei pentru care luxul nu mai e o problema. Sistemul sanitar din Romania nici nu incearca sa-i "alunge" din spitalele publice si, mai grav, nici nu lasa clinicile private sa se dezvolte. Oamenii cu bani nu au, chiar daca ar vrea sa-si respecte statutul, unde sa se duca. Cine e nebun sa plateasca amortizarea unui spital construit si dotat de investitorul privat, fara a mai vorbi de salariul medicului, cand scapa cu o spaga, intr-o unitate finantata integral de stat? Luxul din rezervele semiprivate, care au inflorit prin toate spitalele de varf, nu ajuta in nici un fel oamenii obisnuiti. Spitalul incaseaza 30-40 de dolari de la cel care sta in rezerva cu aer conditionat si televizor, dar ii plateste integral tratamentul, echivaland 2.000-3.000 de dolari. Daca nu avea decat varianta salonului cu 6 paturi, probabil bogatasul se ducea la un privat-privat, iar banii cheltuiti cu el ramaneau sistemului public, pentru ingrijirea celor fara posibilitati. Daca se doreste cu adevarat un sistem care sa dea fiecaruia aceeasi sansa in fata mortii, atunci trebuie plecat de la resurse. astia sunt banii. Ce avem se imparte egal, astfel incat nimeni sa nu ramana fara tratament si toti sa primeasca acelasi ajutor. Evident ca se vor compensa mai ales produsele ieftine. Cei care vor mai mult si mai bun, sa plateasca din buzunar. Nu vom putea, de exemplu, oferi aspirina Bayer decat la jumatate dintre pacienti. Atunci, mai bine dam egal, tuturor, aspirina obisnuita, iar cei cu pretentii isi cumpara cu banii lor. Un nou sistem de compensare se izbeste insa de opozitia companiilor farmaceutice, a distribuitorilor si a clientelei politice care a blocat si va bloca incercarile de a face ordine in acest haos profitabil. Orice tentativa de a "indruma" pe cei cu bani spre privat va fi perceputa ca un atac la buzunar de catre medicii din spitalele de stat. Ramane publicul. Va decide el ca e mai profitabil sa se imparta corect, atat cat se poate obtine, asa cum se intampla in sistemele sanitare create si sustinute de comunitati in Occident? Sau va prefera sistemul - dam cat de mult celor care au noroc si apuca? Doar un lucru e cert: de regula, apuca tot cei care au mai apucat.