Lucian Mureşan, de la târnăcop la Vatican

Noaptea slujea ca preot, iar ziua muncea la şosele. Aceasta era, în timpul regimului comunist, viaţa celui care luna viitoare va deveni al treilea cardinal român din istorie.

Arhiepiscopul Major de Alba-Iulia şi Făgăraş şi Mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Lucian Mureşan (80 de ani), va îmbrăca începând din luna februarie hainele de cardinal, cel mai înalt grad al Bisericii Romano-Catolice.

Papa Benedict al XVI-lea a anunţat, la sfârşitul săptămânii trecute, lista celor 22 de cardinali care vor face parte din Consistoriul de la Vatican. Prelatul român locuieşte la Blaj şi slujeşte în Catedrala „Sfânta Treime" din localitate.

Lucian Mureşan este al treilea cardinal român, după Iuliu Hossu şi Alexandru Todea. „Am decis să ridic la demnitatea de cardinal un venerabil prelat, care îşi desfăşoară misiunea de Păstor şi Părinte al unei Biserici", a spus Papa Benedict al XVI-lea despre Mitropolitul Mureşan atunci când a citit lista celor 22 de noi cardinali.

„Un dar pentru Biserica Catolică"

Decizia a fost primită cu bucurie în rândul prelaţilor şi credincioşilor din România. „Ne bucură această numire, care este un dar pentru Biserica Catolică şi un semn de întărire în credinţă pentru fiii ei", a declarat Înaltpreasfinţitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti şi Vicepreşedinte al Conferinţei Episcopilor din România. „Prin această decizie se recunoaşte jertfa şi meritele Sfintei Biserici Române Unite cu Roma, Greco-Catolică", a afirmat Zaharie Farcaş, preot în judeţul Mureş.

Lucian Mureşan s-a născut în urmă cu 80 de ani în comuna Ferneziu, astăzi cartier al municipiului Baia Mare. A fost al zecelea din cei 12 copii ai familiei. „Din pruncie am simţit puternica chemare spre slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor, în preoţie", declara Lucian Mureşan într-un interviu publicat în revista „Actualitatea Creştină".

Lucian Mureşan (primul din dreapta), la exerciţii spirituale, în clandestinitate, în Arad

Prigonit de Securitate din tinereţe

A simţit opresiunea comunistă încă din perioada stagiului miliar. Fiind considerat indezirabil, a fost transferat de la aviaţie la detaşamentul de muncă de la Bicaz, la construcţia primei hidrocentrale din ţară. În anul 1955 a fost primit de Episcopul Márton Áron, alături de alţi patru tineri greco-catolici, la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Alba-Iulia. A fost exmatriculat însă în anul al IV-lea de studii, fără nicio explicaţie, printr-un ordin al Departamentului Cultelor, dar a continuat să înveţe în clandestinitate şi a reuşit să susţină şi examenul de licenţă. Timp de un an a încercat să se angajeze la întreprinderile miniere şi pe şantierele de construcţii, fiind respins pe motiv că era "catolic".

A lucrat la „Drumuri şi Poduri"

În cele din urmă, a reuşit să se încadreze ca muncitor necalificat la cariera de piatră Limpedea din Ferneziu, unde a lucrat aproape 10 ani. Începând să fie persecutat şi aici, s-a transferat la Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri, în cadrul Consiliului Judeţean Maramureş, unde a lucrat 20 de ani, până la pensionare, în iunie 1990. Arhiepiscopul Lucian Mureşan era văzut ca un om săritor şi devotat de foştii săi colegi. „Era un om de milioane. Un coleg desăvârşit şi un profesionist în tot sensul cuvântului. Am fost colegi vreo 12 ani, perioadă în care nimeni nu poate să spună că are ceva să-i reproşeze. Dânsul era tehnician normator în cadrul departamentului de Resurse Umane. Nu de puţine ori, lumea îi cerea sfaturi în diferite probleme, dar nu refuza pe nimeni. Se vedea pe el că este un om al bisericii", a spus Valentin Victor Marina, fost director al instituţiei.

Chiar dacă Arhiepiscopul Lucian Mureşan reprezenta un cult religios interzis, acest lucru nu i-a împiedicat în niciun fel activitatea profesională. „Cu toţii ştiam ce face şi cine este, însă asta nu conta. Tot timpul am fost de părere că fiecare om are dreptul la opinia şi religia sa. Atâta vreme cât avea grijă să-şi îndeplinească îndatoririle de serviciu, pentru noi nu conta altceva. Ştiam că face parte din religia greco-catolică şi că mergea la întâlniri secrete, dar asta făcea parte din viaţa sa personală, şi nu din munca sa de zi cu zi", a adăugat Marina.

Lucian Mureşan (al doilea din dreapta), în timpul unei slujbe în clandestinitate în anul 1981

Nici părinţii nu ştiau că este preot

„Nu mi-am pierdut speranţa, mai ales că, la plecarea mea din Seminar, Episcopul mi-a spus: «Dacă Dumnezeu vrea să fii preot, vei fi!» Puţin derutat, dar nu deznădăjduit, după ce am avut diferite locuri de muncă, fie într-o carieră de piatră, fie la Direcţia de Drumuri şi Poduri Maramureş, suprema bucurie am avut-o la 19 decembrie 1964, când, prin punerea mâinilor Episcopului Ioan Dragomir, am fost consacrat preot", mai povestea viitorul cardinal.

Consacrarea ca preot a fost ţinută secretă chiar şi faţă de părinţii săi. A început atunci o activitate în clandestinitate pentru sprijinirea tinerilor care doreau să devină preoţi greco-catolici. Noaptea celebra Liturghia sau spovedea prin sate din nordul Transilvaniei, de multe ori până la epuizare, iar ziua se prezenta la muncă.

Ascensiunea sa a continuat şi în anul 1990 a fost consacrat Episcop al Maramureşului. În 1994, a fost numit de către Papa Ioan Paul al
II-lea Arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş şi Mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. În 2005, a fost ridicat de Papa Benedict al XVI-lea la demnitatea de Arhiepiscop Major.

Viaţa în clandestinitate

Unul dintre colaboratorii apropiaţi ai Preafericitului Lucian Mureşan a fost preotul Simion Mesaroş din Maramureş. Acesta povesteşte cum decurgeau întâlnirile din perioada de clandestinitate: „După eliberarea din armată a lui Lucian şi până în toamna anului 1955, când a plecat la Teologie la Alba Iulia, o retrăiesc amintindu-mi în principal participarea la toate liturghiile şi devoţiunile de la Capela Romano-Catolică Ferneziu - Lunci. Acolo, un grup numeros (15-20 de tineri), toţi greco-catolici, între care Lucian era cel mai mare, iar eu printre cei mai mici, gravitam în jurul preotului romano-catolic Toma Gheorghe. În cercul din care făceam parte, Lucian ocupa mereu poziţia centrală."  Au contribuit Cosmin Carp şi Daniela Stan

Cardinal fără drept de vot

Titlul de cardinal este acordat în exclusivitate de către Suveranul Pontif celor mai apropiaţi colaboratori ai săi, pentru a-l ajuta în misiunea pe care o are în fruntea Bisericii Catolice. Aceştia formează împreună Colegiul Cardinalilor, for căruia îi revine din anul 1179 prerogativa alegerii celui care păstoreşte 1,3 miliarde de credincioşi din toată lumea. Drept de vot au cardinalii care nu au împlinit vârsta de 80 de ani, deci Lucian Mureşan nu se numără printre electorii viitorului Papă. Biserica catolică are în prezent 199 de cardinali, dintre care 92 au sub 80 de ani. Papa Benedict al XVI-lea a fost ales în 2005 de un număr de 115 cardinali din 53 de ţări. Precedentul Consistoriu a avut loc în anul 2003, când Papa Ioan Paul al II-lea a creat 42 de cardinali.

"Prin această decizie se recunosc jertfa şi meritele Sfintei Biserici Române Unite cu Roma, Greco-Catolică."
Zaharie Farcaş
preot

Urmaş al cardinalilor martiri Iuliu Hossu şi Alexandru Todea

Florina Pop

Primii doi cardinali ai românilor vin din Transilvania şi au fost ambii deţinuţi politici. Ei au fost urmăriţi de securişti şi, apoi, au fost aruncaţi în temniţele comuniste, întrucât nu au vrut să accepte scoaterea Bisericii Unite cu Roma în afara legii, decizie luată de statul român în 1948.

Primul cardinal al românilor

Iuliu Hossu s-a născut pe 30 ianuarie 1885, în satul bistriţean Milaş, şi a murit pe 28 mai 1970, în Bucureşti. A fost episcop de Cluj-Gherla, senator de drept în Parlamentul României Mari şi prieten cu reputatul medic clujean Iuliu Haţieganu. A învăţat carte în satul natal, iar studiile teologice şi le-a făcut la Colegiul „De Propaganda Fide" din Roma. În 1906, primeşte titlul de doctor în filosofie, iar în 1910, pe cel de doctor în teologie. În ultimul an de studii, pe 27 martie 1910, a fost hirotonisit preot de episcopul vicar Vasile Hossu, fratele bunicului său. În 1917, a devenit episcop de Cluj-Gherla. A militat pentru unirea Transilvaniei cu România. El a fost cel care a citit, în faţa miilor de oameni, Declaraţia de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, şi tot el a înmânat Actul Unirii Regelui Ferdinand I.

Cardinalul Iuliu Hossu şi Cardinalul Alexandru Todea

La 28 octombrie 1948, a fost arestat, prigoană pe care a îndurat-o până la finalul vieţii. În 1969, Papa l-a numit cardinal. Alexandru Todea a fost numit cardinal în 1991. Todea s-a născut în satul mureşean Teleac pe 5 iunie 1912 şi a murit pe 22 mai 2002, la Târgu-Mureş. A studiat la Blaj şi apoi la Colegiul „De Propaganda Fide" din Roma. A activat clandestin ca preot motiv pentru care comuniştii l-au condamnat la muncă silnică pe viaţă.  A fost eliberat abia în 1964, după 13 ani de temniţă.

O Biserică sub teroare

Biserica Română Unită cu Roma s-a format în urma unirii unei părţi a clerului Mitropoliei Ortodoxe din Ardeal (Transilvania) cu Biserica Romei.

Mai puţin de 10 la sută din biserici, recuperate

Era o încercare de reunificare a bisericii creştine după Marea Schismă din 1054. Organizarea oficială a Bisericii Române Unite ca parte a Bisericii Catolice s-a făcut în 6 iulie 1716, în vremea Papei Clement al XI-lea. Din datele recensământului din anul 1930 reiese că 31,1% din populaţia din Transilvania era greco-catolică, iar 27,8% era ortodoxă.

În momentul desfiinţării de către regimul comunist, în anul 1948, Biserica Greco-Catolică avea peste 2.000 de lăcaşe de cult care au fost preluate, ulterior, de Biserica Ortodoxă. Sute de preoţi greco-catolici au fost urmăriţi de Securitate, persecutaţi şi aruncaţi în puşcării.

După 1990 au fost retrocedate aproximativ 150 dintre biserici. Pe rolul instanţelor sunt în derulare zeci de procese prin care se solicită retrocedarea fostelor lăcaşe de cult. Conform datelor recensământului din 2002, în România au fost înregistraţi 191.556 de greco-catolici, dar reprezentanţii Bisericii susţin existenţa a peste 400.000 de credincioşi.  Dorin Ţimonea