Litoralul pentru hoti

Litoralul romanesc a ajuns al intregului popor la o saptamana dupa 23 august. Dar pana sa cada prima bruma peste prosoapele uitate pe plaja, pentru cine "infloreau" palmierii? Pe cine invitau

Litoralul romanesc a ajuns al intregului popor la o saptamana dupa 23 august. Dar pana sa cada prima bruma peste prosoapele uitate pe plaja, pentru cine "infloreau" palmierii? Pe cine invitau proprietarii hotelurilor in camere, cui intindeau menu-urile patronii teraselor? Este evident ca nu toate categoriile de public sunt interesate de toate statiunile de vacanta. Sunt destinatii ideale pentru parintii cu copii mici, sunt statiuni pentru tineri si orasele de vacanta pentru pensionari. Litoralul romanesc nu are astfel de griji. Cand nu stii incotro te indrepti, nu conteaza pe ce drum o iei! Vom fi celebri pentru namolul de la Techirghiol care "umfla" sezonul de la 6 saptamani la 12 luni pe an? Vom reusi sa ne impunem cu turismul balnear si cel de recuperare medicala? Rampa de gunoi de pe malul lacului si agricultura intensiva din jur, care ameninta panza freatica, sustin ca nu. Piata ne-ar acorda insa doar aceasta sansa. Asta, pentru atragerea strainilor. Caror romani le este destinat litoralul? Dupa cum s-au miscat lucrurile si anul acesta, celor care nu isi pot permite sa "evadeze" intr-o alta zona geografica. Pe ce indicatori ne bazam? Sa luam bacsisul care multumeste un chelner. Intrucat multumirea e o chestiune subiectiva, nu putem masura obiectiv decat modul in care se comporta cineva care a primit bacsisul. In tarile care traiesc din turism, chelnerii par fericiti, indiferent de marimea sumei. Practic, clientii reusesc sa-si multumeasca ospatarii prin simplul fapt ca mananca si achita consumatia. Clientul primeste restul, la centima si lasa cat vrea pe masa. La noi, daca pentru o consumatie de 315.000 de lei dai 500.000, chelnerul iti spune multumesc si se duce cu banii, intarziind destul cat sa te simti si sa pleci, lasandu-i "restul"! E si normal. Zece luni, cat a lucrat "acasa", la el in oras, a fost obisnuit cu astfel de sume. Cine isi mai permite sa vina la restaurant, inseamna ca are bani de aruncat. Omul din clasa mijlocie, care intra sa ia o gustare, pe fuga pentru ca e prins cu treburi ziua-ntreaga, e privit chioras. E cantarit cu o privire dispretuitoare: ce mai vrea si amaratul asta? Nici oamenii cu bani, care muncesc insa banii, nu sunt vazuti prea bine. Regele, barosanu', clientul de aur ramane inca smenarul care sparge milioane, fiindca a furat oricum miliarde. In Vest, cele mai mari sume nu le ruleaza hotelurile de 5 stele sau restaurantele "interzise", ci retelele populare, pentru oamenii obisnuiti. Probabil ca va veni si la noi vremea ca litoralul sau muntele, sau carciuma de la Snagov sa nu mai fie doar pentru hoti, ci pentru toti. E drept ca, atunci, si clasa mijlocie va fi mai numeroasa si va avea mai multi bani. Cu care se va duce, in vacanta, in Turcia sau Grecia.