Liber schimb de dolari şi woni

Peste protestele cetăţenilor faţă de deschiderea economiei ţării, companiile sud-coreene se internaţionalizează, urmate sau ajutate de politica externă de la Seul Dorit la Washington

Peste protestele cetăţenilor faţă de deschiderea economiei ţării, companiile sud-coreene se internaţionalizează, urmate sau ajutate de politica externă de la Seul

Dorit la Washington şi Seul, dar contestat de sindicalişti, ţărani şi studenţi sud-coreeni, SUA şi Coreea de Sud au semnat un tratat de liber schimb care poate spori cu peste 20% schimburile bilaterale, acum de 75 miliarde de dolari pe an. Unul istoric.

Pentru SUA, este cel mai mare după NAFTA, semnat în 1992. Pentru Coreea de Sud, este cel mai mare. De fapt este o turnură pe care o compară cu celălalt tratat, militar, din 1953.

Maratonul ultimelor opt zile de tocmeli de la Washington nu a fost deturnat nici de suta de mii de protestatari din Seul - nici măcar de omul care s-a incendiat. Negocierile au durat 10 luni, iar palma s-a bătut efectiv în ultimele minute de dinainte de 1 aprilie, când a expirat termenul până la care preşedintele Bush mai putea folosi autoritatea temporară de a semna acorduri comerciale pe care Congresul să le ratifice sau nu, dar să nu le poată modifica. Nu e clar totuşi dacă Congresul va accepta târgul susţinut de Casa Albă: sud-coreenii au obţinut punerea între paranteze a bunurilor fabricate în enclava nord-coeeană Kaesong, dar încă mai suspectează carnea americană de boala vacii nebune din 2003.

Tratat de dus şi întors

"Acordul va spori creşterea economică şi va contribui la binele consumatorului, crescând veniturile şi stabilizând preţurile", s-a repetat în cele două capitale.

Calculele arată sud-coreenilor că în trei ani vor putea vinde cu 10 miliarde de dolari mai mult în SUA, a doua lor piaţă după China - şi (încă) fără concurenţa similară a rivalilor chinezi sau japonezi! Industriile sud-coreene competitive, de la textile la televizoare sau componente şi materiale, vor beneficia de reducerea unor bariere tarifare a căror medie este acum 4,9%; iar eliminarea suprataxei de 25% va creşte masiv exportul de automobile sud-coreene, care stă bine chiar şi aşa: 731.000 de vehicule sud-coreene contra numai 6.000 americane, în 2005.

Invers însă, alimentele sau medicamentele din SUA vor avea câştig de cauză în Coreea de Sud - reducând cu cinci miliarde de dolari, într-un deceniu, prezentul excedent sud-coreean de 16 miliarde. A scăpat de liberalizare orezul, adică jumătate din agricultura sud-coreeană făcută în ferme de 58 de ori mai mici decât cele americane.

Unii analişti sud-coreeni regretă că 88 de sectoare din servicii - ca educaţia sau sănătatea - rămân încă protejate de obligaţia competitivităţii globale; alţii regretă că circa 85.000 de slujbe locale devin necompetitive. Cei care scapă acestei mutaţii sociale - a cărei gestionare guvernul de Seu şi-a asumat-o - vor avea parte de bunuri şi servicii mai bune şi mai ieftine cu circa 26 miliarde de dolari, de-aici în 10 ani.

Mă aştept ca acordul să fie un pas înainte pentru ca ţara noastră să devină o economie avansată.
Roh Moo-hyun,
preşedintele Coreii de Sud

Tot înainte spre liberalizarea finală

Fiu de ţărani şi selfmade man, Roh Moo-hyun a câştigat mandatul de preşedinte promiţând salariaţilor ceea ce doreau să audă, dar îşi încheie contestatul mandat în ianuarie 2008, printr-o drastică liberalizare. După ce autorităţile au iertat de diferite fraude 400 de afacerişti şi politicieni (de dragul "unităţii naţionale"), magnaţii de la Seul îi amintesc că a treia economie a Asiei mai creşte doar cu 4% faţă de 10% în anii 1990 şi avertizează că trebuie liberalizate şi sectoarele tradiţional protejate. Coreea de Sud are tratate de liber schimb cu Chile, Singapore şi EFTA (Europa de Vest non-UE), dar lucrează la altele cu UE, India, China sau statele Golfului. Guru Lee Kun-hee, tatăl Samsung şi cel mai bogat om al ţării, a recomandat să se abandoneze electrocasnicele Chinei şi să se insiste acasă pe semiconductoare, adică pe R&D. Capitalului naţional i se recomandă diversificarea plasamentelor: de la creşterile rapide din India la creşterile de durată din Rusia şi CIS. Analiştii mai văd însă şi ameninţările creşterii distanţei dintre săraci şi bogaţi sau ale îmbătrânirii rapide a societăţii. Dincolo de costurile iniţiale, reunificarea ar fi profitabilă pe termen lung.