Leul greu si omul slab

Omul de la Financiar a spus ce a avut de spus. Cei din Consiliu privesc in gol. Aduna, scad, fac calcule in cap. Lui Lita i se misca buzele, pe tacute: numara si-i iese cu zecimale. Baa, leul greu ne

Omul de la Financiar a spus ce a avut de spus. Cei din Consiliu privesc in gol. Aduna, scad, fac calcule in cap. Lui Lita i se misca buzele, pe tacute: numara si-i iese cu zecimale. Baa, leul greu ne rupe, ne cocoseaza pe bune, ne ia dracu', zice Sapca. Da' de un' stii tu, l-ai vazut, l-ai pipait la culoare? - il calmeaza nea Tocu, sefu' de la Sectorul trei. Ca schimba ceva, e de la sine inteles, dar schimba in bine sau rau, aceasta-i intrebarea, puncteaza Filu, care-i sef de zona la Ceas, la Universitate, adica langa Teatru, deci cult. Scad incasarile, ca sa va fie clar, ce vrei mai rau de atata - continua posomorat Sapca. Cine sunt clientii nostri, care e profilul lor? E, la asta sa-mi raspundeti! Sunt amarastenii, oamenii care-si numara banii. Da, de acord, la Fane in zona, ai un Lido, ai un Vernescu, mai iese Gigi si arunca o suta de parai, mai scapa unu' pe jos un milion si nu-l ridica. astia nu ne asigura cota de piata, nu ne fac cifra de afaceri. Ca sa ma intelegi, baza e in clientul de zece mii de lei. O.K., accepta Tocu, bine dispus, zece mii devine un leu. Arunci moneda si gata. N-ai da un leu mai usor ca zece mii? Nu, ca-ti face salariu sase sute... impactul emotional e prea puternic, survine, vorba lui insusi, in discutie, Filu. O sa ne trezim cu banuti, cu tinichele, o sa ia sefii de tura incasarile cu sacosa si noi, la centru, cu portbagajul. Banu-i ban, i-o taie Rama, cum este poreclit dl. Scurtu. Vii la mine, la Metrou, cat de marunti ar fi, si ti-i schimb pe toti. Eventual, in euro. Problema nu e banul, adauga Tocu, problema e omul. S-a inrait lumea. Inainte, dadea, de mila, de sila. Dadea si bogatu', da si saracu'. Acu' prefera sa dea la 6 din 49, ca la alte miracole nu spera. Oamenii ca oamenii, da' nici personalul nu mai are vlaga. Nu pune suflet, avertizeaza, deodata amarat, Tocu. Pe vremea mea, se uita la client - parca-i citea in suflet. Il hipnotiza, il... Subjuga, sufla, gentil, Filu. Asa ma... ii inmuia ca pe paine in ceai. Astazi intreaba: dai? Bine. Nu, te-n ma-ta! Trebe luate masuri, trebe iesit pe teren, v-ati imputit de stat prin birouri, decide, din capul mesei, al Batran. Ia sa-mi spui, Tocule, de cand n-ai mai intors tu, la spate, un picior? De cand n-ai mai croit o cicatrice, cu lama, cu mana ta? Totul, prin adjuncti, prin delegati. Ma mir ca nu bagi sisul in unul prin secretara. La Creatie, zero! Alea sunt texte: razi in loc sa plangi! Cred, Filule, ca le luati de pe Internet sau de pe semese, asa sunt de proaste. Consiliul se uita, in corpore, la bombeuri. Tache plange incetisor din deformatie profesionala. Prin dreapta, intra, ca o furtuna, madam Lira: ba, ramolitilor, o frecati degeaba cu leul greu. O sa ne omoare cardul, ba, prostovanilor, pana vine leul! Azi, o baba care cotiza la mine in zona, stiti ce i-a spus lui Lica, ologul: n-am, maica, mi-au pus pensia pe card. Consiliul cade si mai tare pe ganduri. Ei, smecherii care ii pastoresc pe cersetori, sunt pentru prima data ingrijorati. Tocu, paradoxal, si-a regasit voia buna. Lasa, tanti Matilda, ca nu moare afacerea: le dam lucratorilor POS-uri si bon fiscal. Abia ca poate crestinu' sa-si deduca banul din impozit. Sapca, seful cersetorilor tigani, rade complice: uite asa o sa ajunga aia sa nu mai lucreze la negru. Adica la mine, ha, ha, ii explica el bancul, Matildei.
Consiliul Monetar