Legende baroniale romanesti

culese si prefatate de A. Nastase

Asa dupa cum legendele sunt baronii locali ai culturii romanesti traditionale, asa si baronii locali sunt legendele vii ale politicii si inculturii romanesti traditionale. Mistuit de pasiunea cunoasterii si de fiorul frumosului, m-am avantat in aceasta investigatie folclorica, cu gandul de a le transmite un semnal pozitiv si clar inaltilor functionari ai Uniunii Europene, privind hotararea ferma a poporului nostru de a aduce la marea zestre a continentului, in momentul integrarii, propriul sau bagaj de cultura populara. Cele doua legende, pe care va ofer ocazia sa le parcurgeti mai jos, sunt, de fapt, miturile fundamentale ale celor care, intr-o conjunctura sau alta, au ajuns stapani peste avutul tarii si peste soarta oamenilor. Prof. dr. A. Nastase.
Mistria lui Mischie (mitul creatiei)
culeasa din zona Gorjului
Pe Lotru in gios,
Pe un mal frumos,
Premieru' trece,
Cu baroni vreo zece.
Noua granguri mari,
Banditi si smenari.
Si Mischie zece,
Care-i si intrece.
Unii in Mertane,
Altii in Gipane,
Merg cu toti pe cale
S-aleaga in vale
Un loc de viloi,
Un mare casoi,
De multi euroi.
Iar atunci Mischie,
Luat de nebunie
Prinse-a urla
Din masina sa.
"Ia vezi, premiere,
- frana, bai, sofere! -
Colo, sus, pe dreapta
Implini-voi soarta.
Si voi ridica
Mari, vila mea.
Va fi si a ta,
De ma vei lasa
Sa fur cat oi vrea.
Lasa-ma in post,
Nu ma lua la rost.
Bine-o sa ne fie,
Si mie si tie".
Atunci premieru'
Isi chema soferu'.
Si-i dadu porunca
Imediat s-aduca
Mandra lui mistrie,
S-o dea lui Mischie.
Zise premieru',
Cand veni soferu':
"Cu asta mistrie,
Iubite Mischie,
Am ridicat, frate,
Casi, nenumarate.
Cinci in Bucuresti,
Le vezi si-nlemnesti.
S-aia de la Cornu,
Manca-i-as eu hornu'.
Acum ti-o dau tie,
Iubite Mischie
Ca pe un semnal,
Anost si banal,
Ca eu te sustin,
Si la tine tin".
Miorita (alegoria moarte-nunta)
n culeasa in Vrancea
Pe-un picior de plai
Pe-o gura de rai,
Iata vin pe cale
Se cobor la vale
Trei Gipane noi
Pline cu ghertoi.
Cu baroni locali,
Cu banditi totali.
Intr-una din ele
Dezbracat la piele
Zace Oprisan,
Ca dupa chiolhan.
Iar cea Miorita
Cu "lana" plavita
Zace langa el
Doar cu un cercel.
De trei zile-ncoace,
Gura nu-i mai tace,
Sexu' nu-i mai place.
De cand au plecat,
De cand au urcat
La munte, la vila,
Il trateaza-n sila...
"Miorito, laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile-ncoace,
Gura nu-ti mai tace,
Sexu' nu-ti mai place?
Ori esti bolnavioara,
Draguta, Mioara,
A mea secretara?".
"Oprisane, draga,
Ma crezi proasta, bleaga?
La tine amanta,
Sa stau ca o toanta?
Sa faci tu ce vrei,
Pe la sanii mei?
Cand te-apuca chefu',
Fiindca tu esti sefu',
Eu sa te primesc
Si sa te iubesc?
Nu mai vreau asa,
Ci ne-om insura.
Sa ma iei cu carte,
Cu doi nasi deoparte.
Cu popi si nuntasi
VIP-uri, smecherasi.
Lautari mai tristi,
Dar si manelisti.
Cu baloane mii,
Si multe faclii.
De nu m-oi lua,
Gura-mi voi lasa
Sa spuna la lume,
De rau, al tau nume.
Cum am trait noi
Niste ani, vreo doi.
Si tot ce-am facut
Si cum n-ai putut..."
"Mioara snapana,
Esti cam nazdravana,
Nu pot sa te iau,
Nu pot, nici nu vreau.
Iar de vei vorbi,
De vei ciripi,
Tu o vei mierli.
O sa-ti fac, Mioara,
A mea secretara,
Ca sa taci din gura,
O casa-n marmura.
S-o sa-ti iau Mioara,
A mea secretara,
O masina tare
De cazi din picioare.
Si ti-oi da un sac,
Geanta, tot un drac,
Plin-ochi cu dolari,
Cu-ai nostri bistari,
Milioane, stii,
Si euroi mii".