Analiză Ce ar însemna pentru România o pace impusă Ucrainei. Avertismentul unui analist despre riscul concesiilor teritoriale și presiunile lui Trump asupra Kievului

Reluarea negocierilor trilaterale dintre Statele Unite, Rusia și Ucraina, desfășurate la Abu Dhabi după o pauză de nouă luni, reprezintă un pas diplomatic important, însă perspectivele unui acord de pace rămân reduse. Cele două zile de discuții s-au încheiat pe 11 noiembrie cu un acord privind un nou schimb de prizonieri, fără un compromis major asupra chestiunilor teritoriale sau a viitoarelor garanții de securitate pentru Ucraina. Analistul de politică externă Emanuel Cernat a explicat pentru „Adevărul” de ce interesele celor trei participanți sunt atât de diferite, cum ar putea Donald Trump să exercite presiuni asupra Kievului pentru a obține un rezultat diplomatic și de ce o eventuală cedare teritorială a Ucrainei ar reprezenta un precedent periculos pentru România și securitatea europeană.

Negocierile dintre Statele Unite, Rusia și Ucraina, desfășurate la Abu Dhabi Foto: X@visegrad24

De ce negocierile de la Abu Dhabi nu înseamnă neapărat un pas spre pace

Potrivit lui Emanuel Cernat, cel mai important rezultat al întâlnirii este chiar reluarea dialogului direct dintre cele trei părți, mediat de administrația americană. Prezența reprezentanților apropiați de Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, indică interesul direct al președintelui american pentru obținerea unui rezultat diplomatic.

Totuși, analistul avertizează că reluarea negocierilor nu trebuie confundată cu apropierea unui acord de pace.

„Putem să vorbim de perspectivele unor posibile înțelegeri parțiale, poate un armistițiu limitat sau un mecanism de reducere a ostilităților, dar chiar și aceste variante rămân astăzi destul de puțin probabile”, explică Emanuel Cernat.

Unul dintre puținele rezultate concrete anticipate de analist era un nou schimb de prizonieri, asemenea celor convenite în rundele anterioare de negocieri. Într-adevăr, la finalul discuțiilor de la Abu Dhabi, reprezentanții celor două state au anunțat un acord pentru un schimb de amploare.

Cernat consideră că asemenea gesturi trebuie privite și ca semnale diplomatice reciproce, nu neapărat ca dovezi ale unei schimbări fundamentale de poziție.

„Este un fel de gest de captare a bunăvoinței, un fel de gest de bunăvoință de care dau dovadă. Și foarte important, nu este numai un gest de bunăvoință reciprocă, ci este și un fel de a semnaliza către administrația de la Washington faptul că există deschidere”, afirmă analistul.

Acesta explică faptul că nici Moscova, nici Kievul nu vor să fie percepute de administrația Trump drept partea responsabilă pentru blocarea negocierilor. Ambele au interesul să demonstreze că sunt dispuse să continue dialogul, chiar dacă pozițiile lor rămân îndepărtate.

Rusia urmărește mai mult decât câștiguri teritoriale în Ucraina

Una dintre principalele dificultăți ale negocierilor este faptul că cele trei state urmăresc obiective strategice diferite. În timp ce Statele Unite își doresc încheierea războiului și un succes diplomatic, Rusia urmărește obiective care depășesc problema teritoriilor ucrainene ocupate, susține Emanuel Cernat.

În cazul administrației Trump, un acord ar reprezenta o victorie de politică externă, dar și un rezultat care ar putea fi valorificat pe plan intern. Washingtonul urmărește reducerea angajamentului american în conflict și reorientarea resurselor către alte priorități strategice globale.

Pentru Kremlin, însă, miza este mai amplă decât consolidarea câștigurilor teritoriale obținute în Ucraina. Moscova urmărește și o modificare a arhitecturii europene de securitate, care ar putea afecta direct statele din flancul estic al NATO.

„Cred că interesul Rusiei, pe termen mediu și lung, e mai degrabă orientat către zona asta de reconfigurare a arhitecturii europene de securitate”, explică analistul.

Emanuel Cernat face legătura între această ambiție și solicitarea formulată anterior de Kremlin privind revenirea NATO la configurația din 1997, înainte de extinderea Alianței către Europa Centrală și de Est.

„Reîntoarcerea pe un aliniament în care statele din fostul bloc comunist nu ar mai fi integrate”, explică acesta.

O asemenea perspectivă ar reprezenta o problemă majoră pentru securitatea regională, întrucât ar presupune limitarea libertății statelor din regiune de a-și decide propriile alianțe și ar pune sub semnul întrebării actuala arhitectură de securitate europeană.

În cazul Ucrainei, obiectivul este diferit. Kievul își dorește oprirea războiului, însă nu în condițiile în care un armistițiu ar deveni echivalentul unei capitulări sau ar lăsa țara vulnerabilă în fața unei noi agresiuni.

„Accentul pe care îl pun ucrainenii este mai degrabă axat pe dimensiunea garanțiilor de securitate pe care le solicită. Garanții de securitate care, în mod evident, nu sunt acceptate de către Federația Rusă”, afirmă Cernat.

De ce o cedare teritorială a Ucrainei ar fi periculoasă pentru România

Din perspectiva intereselor strategice ale României, rezistența Ucrainei în fața invaziei rusești rămâne esențială, consideră Emanuel Cernat. O eventuală acceptare a modificării granițelor prin folosirea forței ar crea un precedent periculos, cu implicații care depășesc actualul conflict.

Analistul susține că România nu poate privi o asemenea soluție ca pe un compromis diplomatic obișnuit, în condițiile în care ar legitima modificarea frontierelor unui stat suveran prin agresiune militară.

„Nu putem să acceptăm modificarea granițelor unei țări suverane prin intermediul forței, așa cum s-a întâmplat în această situație. Ar fi un precedent extrem de periculos și, evident, nu ar putea să fie unul pe care să poată să-l accepte nimeni din România și care contravine dreptului internațional și intereselor strategice pe care le are Europa”, explică acesta.

În opinia sa, problema nu se rezumă la teritoriile pe care Ucraina ar putea fi nevoită să le cedeze, ci privește și consecințele pe termen lung asupra securității europene. Acceptarea unor asemenea condiții ar putea încuraja utilizarea forței ca instrument de modificare a frontierelor și ar afecta principiile pe care se bazează ordinea de securitate de după încheierea Războiului Rece.

Trump ar putea pune mai multă presiune asupra Kievului pentru un acord

Un alt risc identificat de Emanuel Cernat este diferența dintre instrumentele de presiune de care dispune Washingtonul în relația cu Rusia și cele pe care le poate utiliza în relația cu Ucraina.

În contextul rezultatelor alegerilor americane de la jumătatea mandatului, administrația Trump are în continuare interesul de a obține un succes diplomatic pe care să îl prezinte drept o realizare. Totuși, analistul consideră că rezultatul alegerilor va avea un impact mai puternic asupra politicii interne americane decât asupra direcției generale a politicii externe.

Problema apare atunci când dorința Washingtonului de a obține rapid un acord se suprapune peste capacitatea sa inegală de a influența cele două părți.

„Dorința asta a administrației americane de a obține rapid un rezultat ar putea genera o asimetrie de presiune asupra celor două părți”, avertizează Cernat.

Statele Unite au la dispoziție instrumente directe prin care pot influența deciziile Kievului, de la asistența militară și schimbul de informații până la garanțiile de securitate solicitate de Ucraina. În cazul Rusiei, principalele instrumente de presiune sunt sancțiunile și costurile economice pe termen mediu și lung.

Această diferență ar putea determina administrația Trump să insiste mai mult asupra concesiilor ucrainene, în condițiile în care Washingtonul poate influența mai ușor deciziile Kievului decât pe cele ale Kremlinului.

„Am văzut, din păcate, în ultima perioadă, că Donald Trump nu a ezitat să recurgă la această tentație de a pune această presiune acolo unde este mai facil, unde crede că ar putea obține mai rapid un rezultat, respectiv asupra Kievului”, conchide analistul.