„Las’ că adresa ta rămâne la mine în telefon”. Ce spun clienții despre livratorii români și străini
0Pe Reddit, utilizatorii au povestit experiențele avute cu livratori români și străini: de la predări corecte și politețe la furturi, amenințări sau probleme de comunicare. Diferențele între aceștia țin mai puțin de naționalitate și mai mult de conduita individuală.
„A început să îmi fie frică să deschid ușa”
„Am pățit o dată să comand pe la un două dimineața și curierul era un român care după o oră de stat în fața restaurantului, fără să ridice comanda, mă sună să mă anunțe că el ia comanda doar dacă îi virez banii pe Revolut,” a scris o utilizatoare. „După ce i-am spus că nu, începe să mă întrebe dacă sunt singură acasă și dacă mâncarea e doar pentru mine.”
Episodul nu s-a oprit aici: „Menționez că înainte să blochez nr. românului îmi zice «las’ că adresa ta rămâne la mine în telefon». (...) După o oră mi se alocă alt livrator, asiatic de data asta, și ajunge el imediat, iar în momentul în care deschid ușa pe scara blocului e un tip beat leșinat (primul curier, cel român? idfk). Livratorul îmi dă comanda și se asigură că ajung în apartament în siguranță, îmi face semn să fac liniște ca să nu-l trezesc pe ăla și îmi urează poftă bună, pe românește. Deci da, experiențe ok cu livratorii străini, cu ăia români, mai bine nu.”
Altă utilizatoare a comentat: „Îmi pare rău că ai trecut prin asta, nu pot să îmi imaginez cât de tare m-aș speria în situația asta. La mine cred că la prima livrare sau a doua, am comandat niște prăjituri la job. Curierul era cu mașina. Se face că nu găsește clădirea foarte vizibilă și să cobor eu. Și tot o ținea că nu am semnal. Cobor. Îl identific. Îi bat în geamul mașinii. Îmi face semn să aștept. (Între timp eu țineam telefonul deschis în apel cu el dar nu mai vorbeam). Închide, îmi deschide portiera, îmi face semn (ce plm) să intru și îmi zice «scuze iubito, vorbeam cu o nebună la telefon».”
Mai mulți useri i-au recomandat imediat să facă plângere. „Sper că ai raportat incidentul. Asta e de depus și la poliție.” Un altul a explicat procedura: „Să le ceri toate datele disponibile pentru a putea raporta la poliție… E treaba lor să someze (platforma) pentru restul informațiilor.”
Adresa, testul de profesionalism
O parte consistentă a discuției a vizat felul în care livratorii se descurcă să găsească adresa. „De fiecare dată când livrau străini, ei găseau scara din prima,” a scris cineva. Alt utilizator a completat: „Românii erau tot timpul mai deștepți și ignorau atât ce lăsam eu la descriere, cât și direcția în care îi trimitea GPS-ul. Cu cei străini rar am avut probleme.”
Nu toți au confirmat, însă, aceeași experiență. „Livratorii străini sunt foarte politicoși, umili, da’ să mor eu de s-a întâmplat vreodată să-și găsească singur drumul până la ușă. Mereu cobor eu după ei… Ei nu știu încă nici engleză, nici română, așa că dacă nu-i duce maps-ul bine s-a terminat.”
Și aici părerile sunt împărțite: „Recent mi-au venit 2 băieți cu comanda de mâncare, amândoi străini. Sincer, prima mea reacție a fost «poate se ajută unul pe altul sau se învață meseria», nu-mi transmiteau nicio urmă de dubiosenie, păreau confuzi și ei. Dar confirm, în general e experiență foarte bună cu ei, zic și ei un «hello», zâmbesc și își văd de treabă. Am avut o singură «problemă» cu unul care nu înțelegea nici engleza și nu găsea adresa pe hartă pentru că restaurantul avea livrare proprie și i-a dat adresa proastă. Nu ne înțelegeam nici eu, nici suportul cu el, așa că am pornit cu mașina la drum. Dar nimic cu adevărat nasol.”
Altcineva a observat că: „Asiaticii, care de abia vorbesc engleză, cumva nimeresc mereu adresa fără probleme. În schimb românii, în ultima vreme, mă sună non-stop că ei nu găsesc.”
Pentru unii utilizatori, problema a fost chiar predarea comenzii. „Plătită cu cardul, a ajuns livratorul, a ridicat-o și a dat-o livrată. Nu a mai venit la mine niciodată,” a relatat cineva. „Alt curier s-a dus la Dedeman să își facă cumpărăturile cu comanda mea iar ulterior când a venit după o oră și ceva, comanda era evident rece.”
Cazurile cu livratori străini au fost descrise altfel: „Un străinez după ce a încurcat comenzile, s-a întors la restaurant ca să ia comanda corectă și să o lase pe cea greșită.”
Sau: „Am observat și că de cele mai multe ori sunt și mai grijulii cu modul în care manevrează punga cu comanda. Am pățit de multe ori în trecut să îmi găsesc burgerul împrăștiat sau băutura vărsată în pungă… dar nu am mai pățit de ceva vreme să găsim comenzi storcite.”
Altcineva a spus :„Un livrator român de la Glovo m-a abordat pe WhatsApp. Când i-am spus să mă lase în pace și voiam să-l blochez, mi-a răspuns că știe unde locuiesc și că nu scap de el. I-am trimis poza cu câteva cuțite de vânătoare, i-am spus că îl aștept și apoi l-am blocat. De câțiva ani tot aștept. În schimb, cei din Asia sunt cu foarte mult bun-simț și politicoși.”
„La români am senzația că i-am deranjat de la alt job, de parcă ar fi milionari la bursă”
Un livrator a explicat din interior de ce se întâmplă situații absurde: „Confirm, avem câteodată și 3 comenzi de la același restaurant și plimbăm mâncarea ceva până ajungem la ultimul client. Nu avem ce face, așa ne rutează Glovo.”
Din perspectiva clienților, nu e tocmai plăcut: „Eu am comandat de la vreo 300 m distanță și curierul a ridicat comanda după care a mers 2 km în direcția opusă… Mâncarea a ajuns rece, evident.”
Un user a scris: „Acum comand destul de des și cam 6 din 10 livratori sunt străini, iar experiența e mai bună așa.(...) Câțiva au învățat și o română de bază pentru conversații scurte. Când le dau tips, îmi mulțumesc, nu sunt intruzivi și nu stau la vorbe mai mult decât trebuie. Cu românii am pățit tot felul de faze. Cea mai iritantă e că mă sună la vreo 400 de metri înainte de adresa finală și mă întreabă dacă mai au de mers. Scrie clar pe comandă «strada X, nr. 80», dar ei mă sună de la nr. 48 și mă întreabă: «mai e de mers de aici?». Sau, altă dată, un livrator român m-a sunat să-i dau efectiv indicații pas cu pas până la adresă. Ți-am dat-o complet, ai telefon, ai maps. Eu ce să-ți mai explic? Și eu tot maps folosesc. Per total, la români am senzația că i-am deranjat de la alt job, de parcă ar fi milionari la bursă. Cei din Asia par măcar semi-fericiți să fie aici la muncă. Sau se prefac foarte bine, dacă nu. Și nu am nicio problemă să le las și 5 lei dacă atât am, că n-or să mă înjure că «e prea puțin».”
Unii au remarcat că problema se rezolvă atunci când restaurantele folosesc livratori proprii.
„Un bătrân român, prin 2019, s-a simțit lezat că i-am lăsat doar 3 lei bacșiș. A comentat așa că i-am luat banii din mână și i-am închis ușa în nas,” a scris un utilizator. Altcineva a continuat: „Îi cinstesc regește la bacșiș… Nepalezii sunt parfum pe lângă leprele astea, știu să dea și un bună ziua, un mulțumesc.”
Nu lipsesc nici exemplele pozitive. „Am comandat pizza și livratorul (român) nu a avut rest. A revenit cu banii și l-am lăsat să păstreze jumătate din rest ca bacșiș.”
Femeile și siguranța personală
Pentru femei, diferențele dintre livratori au fost adesea evidente. „Chiar și pe stradă sunt foarte ok, nu se holbează la fundul tău cum fac românii”, a spus o utilizatoare din București. Alta a povestit: „Întotdeauna livratorii străini au fost politicoși… unii români nici nu zic „bună ziua” și se uită să le dai ceva.”
Cineva a completat: „Intru în lift și văd că livratorul îmi face semn și mă întreabă dacă poate intra și el. Am rămas profund surprinsă… Unul de-al nostru would never.”
Nu au lipsit comentariile drastice: „Nu au ce căuta în această țară. Pot face Glovo și la ei.” În același notă, însă, apar și perspective diferite: „În Cluj n-am avut interacțiuni negative nici cu nepalezi, dar nici cu români. Dar mereu parcă nepalezii erau mai zâmbitori. Jos pălăria cui a venit să muncească legal.”
Un alt utilizator a explicat contextul: „Ei nu vin de capu’ lor, ca în Vest, vin direct contractați de o firmă, au viză pe durata acelui contract, dacă contractul se reziliază ei pot fi deportați. Nu-și permit să facă niciun pas greșit.”
Și clienții contează
Un fost livrator a povestit cât de grea e munca: „Am lucrat și eu la Foodpanda, pe vremea când mai exista, cu o bicicletă normală prin Cluj. Nu vă zic ce înjurături îmi luam că ajungeam greu, dacă știți Clujul știți câte dealuri are. La unele comenzi luam autobuzul ca să le pot livra, pentru că nu mai puteam pedala. Când se vărsa sucul de la Mc sau KFC, mergeam la magazin și cumpăram din banii mei un suc la pet, deși nu era vina mea 100%, restaurantele dădeau sucul la carton, fără capac. Să știți că nici clienți drăguți nu sunt mulți, nu doar livratori. N-am stat niciodată să cerșesc bacșiș, deși uneori mă așteptam, mai ales când livram în zone «mai cu bani», dar nu venea. De atunci las mereu tips, ofer un pahar cu apă sau o bomboană oricărui livrator, nu contează că e român sau străin, cu mașina sau bicicleta.”
Discuția de pe Reddit a adunat relatări din cele mai diferite. În multe cazuri, livratorii străini sunt descriși drept politicoși, atenți și previzibili. În altele, faptul că nu cunosc limba sau problemele de orientare cu care vin la pachet devin obstacole reale pentru clienți. Ceea ce decide experiența finală nu este pașaportul, ci trei factori: conduita individuală, standardele impuse de platforme și modul în care acestea intervin atunci când apar abateri.
Amintim că Primăria Capitalei a autorizat recent un miting organizat de Noua Dreaptă și SOS România, cu un mesaj explicit împotriva imigranților „non-europeni” și de „rasă non-albă”. Decizia a declanșat un val de reacții, iar Institutul „Elie Wiesel” a cerut revocarea autorizației: „Solicităm oficial primarului Municipiului București să revoce autorizarea. Manifestările de discriminare sunt interzise de legea penală și Constituția României”. Ulterior, evenimentul a fost anulat.
Contextul este cu atât mai sensibil cu cât, la doar câteva zile distanță, un livrator din Bangladesh a fost agresat pe stradă, în București, fiind insultat cu apelativul „invadator”. Agresorul se află în arest preventiv.
Psihologul clinician Luminița Tăbăran a explicat, pentru Adevărul, că asemenea episoade nu apar din senin: „Ceea ce s-a întâmplat este un caz izolat și nu aș generaliza această percepție la nivel național. Însă poveștile despre cum sunt tratați uneori românii peste graniță, poate chiar el a fost victima unui astfel de tratament, își pot pune amprenta pe modul în care îi privește pe acești oameni. Rasismul este o reacție personală introiectată din societate. Ajungem să credem că urâm anumite rase de oameni, dar dacă încercăm să ne justificăm opțiunea nu avem argumente solide, uneori doar povești auzite și transmise pe cale orală, ce pot fi chiar fără un fundament real.”
La rândul său, Daniel Țecu, președintele Federației Asociațiilor de Români din Europa (FADERE), a subliniat dublul standard: „Este absolut de neconceput ca astfel de incidente să se întâmple în România, o țară care are una dintre cele mai mari diaspore din lume. Peste cinci milioane de români trăiesc și muncesc doar în Europa, iar majoritatea țărilor-gazdă i-au primit cu brațele deschise, oferindu-le un cămin și o șansă la o viață mai bună. Ne așteptăm, pe bună dreptate, la respect și tratament egal în străinătate, dar ne comportăm cu o dublă măsură inacceptabilă în propria noastră țară.”
Președintele României, Nicușor Dan, a condamnat public agresiunea, spunând că „astfel de fapte sunt intolerabile și reprezintă un atac la valorile fundamentale ale societății românești”. Ambasada Bangladeshului a mulțumit șefului statului și i-a îndemnat pe cetățenii bangladeșeni din România „să nu își piardă încrederea”.
Kazi Amdadul, student din Bangladesh stabilit la Cluj, a transmis un apel la respect și solidaritate după incident. „Migranții nu vin să distrugă cultura, ci o îmbrățișează. Respectăm regulile, ne integrăm și contribuim. Nu cerem mult: un zâmbet, un mulțumesc, respect și siguranță.”
Se încarcă comentariile...
