Lantul evolutiei umane poate fi reconstituit cu ajutorul tehnicilor moderne

Conditia esentiala o constituie descoperirea de fragmente fosilizate bine conservate

Tehnicile moderne de analiza genetica ar putea da, in curand, posibilitatea identificarii unora din genele stramosilor indepartati ai omenirii, ceea ce va deschide calea reconstituirii lantului evolutiei umane, mergand pana la o perioada situata cu cinci milioane de ani in urma! Afirmatia, absolut senzationala, apartine prof. Hendrick Poinar, de la Departamentul de Antropologie al Universitatii Mc Master, din Canada, si a fost facuta cu prilejul conferintei anuale a Asociatiei Americane pentru Progresul Stiintei, care s-a desfasurat la Seattle. Cheia acestui proces o constituie descoperirea unor fragmente fosilizate bine conservate, in asa fel incat ADN-ul acestora, adica biomoleculele care cuprind "codul genetic", sa nu se fi degradat. In conditii nefavorabile, ADN-ul se poate deteriora relativ rapid; pe de alta parte, proteinele din care este format corpul omenesc si care sunt alcatuite pe baza informatiilor continute in ADN sunt mai rezistente. Cea mai veche proteina analizata pana acum, pe baza unui fragment fosilizat, provine de la un bizon (Bison priscus), care a murit acum 55.000 de ani. Ramasitele sale, bine conservate, au fost descoperite in Siberia, unde frigul intens creeaza conditiile unui congelator natural. O echipa de la Universitatea Newcastle, din Marea Britanie, a reusit sa extraga si sa identifice din ramasitele gasite o proteina care intra in compozitia oaselor si care este denumita osteocalcin. Prof. Poinar considera insa ca ADN-ul poate supravietui o perioada mult mai indelungata. Pana acum, in teorie, durata supravietuirii era estimata la 100.000 de ani, dar, in realitate, cele mai vechi secvente genetice reproductibile dateaza de acum 300.000 de ani, cu alte cuvinte realitatea depasind teoria. Potrivit omului de stiinta canadian, intr-un climat glacial, mici fragmente ADN pot supravietui un milion de ani. Iar in cazul proteinelor, durata supravietuirii s-ar putea extinde pana la cinci milioane de ani. Cu trei ani in urma s-a putut, astfel, recupera ADN-ul din ramasitele unui hominid descoperit intr-o pestera din Africa de Sud (unde conditiile constante de umiditate si temperatura contribuie la buna conservare, aproape ca si gerurile din Siberia) si care ar fi trait acum 1,8 milioane de ani, desi afirmatia a fost contestata de o parte a comunitatii stiintifice internationale. Pana in prezent, hominidul cel mai vechi descoperit vreodata (intr-o zona nisipoasa din Etiopia, cu aceleasi conditii constante de umiditate si temperatura), botezat Lucy, dateaza de acum 3-2 milioane de ani, oamenii de stiinta considerand ca el constituie stramosul indepartat din care a derivat succesiunea de indivizi de tipul homo, culminand cu oamenii zilelor noastre. Ce-i drept, din ramasitele acestui hominid nu au putut fi recuperate ADN-ul si proteinele, dar perspectiva descoperirii ulterioare a unor fosile humanoide mai bine conservate, din care o asemenea recuperare sa fie posibila, este, de-a dreptul, fascinanta. Prin analiza proteinelor pot fi identificate secventele genetice care, comparate cu cele ale oamenilor de azi, vor ajuta pe cercetatori sa-si faca o idee mult mai precisa de cum aratau stramosii nostri indepartati. Esentialul il constituie insa - aspect asupra caruia prof. Poinar staruie in mod deosebit - descoperirile de fragmente fosilizate cat mai bine conservate. Zonele de permafrost (inghet permanent) si depozitele de gheata sunt locurile ideale pentru o asemenea conservare. O alternativa o constituie - cum s-a putut vedea in randurile de mai sus - pesterile, unde s-au pastrat, perioade indelungate de timp, conditii de temperaturi si umiditate constante, chiar daca temperatura exterioara e mult mai ridicata, adica exact cazul descoperirilor din Africa. Pana acum insa, ADN-ul si proteinele se degradasera. Gasirea unor fragmente perfect conservate ar putea schimba radical datele problemei.