La hotar de anotimp

E toamna iarasi! Clopotelul, cu clocotul inimii sale de metal sunator, va cheama cu bucurie si dragoste pe voi, dragii lui prieteni, la intalnirea sarbatoreasca din prima zi de scoala. Inca un an

E toamna iarasi! Clopotelul, cu clocotul inimii sale de metal sunator, va cheama cu bucurie si dragoste pe voi, dragii lui prieteni, la intalnirea sarbatoreasca din prima zi de scoala. Inca un an ,lumina" incepe sa-si scrie cronica, consemnand in prima fila emotiile si bucuriile traditionalei sarbatori. Acum, pentru unii, o lume de vis isi inchide grabita portile in urma micutilor lor pasi. Acesti prichindei se zbat intre nostalgia unui ieri trait in libertate si curiozitatea unui maine in care nu-si mai apartin in intregime. Cu voia sau fara voia lor, se inalta pe un alt prag. Cu alte cuvinte, isi fac intrarea in randurile ,lumii". Ramane de vazut ce primire le rezerva aceasta lume, in care fiecare noua generatie, de veacuri, investeste atatea sperante, sperante ce vor deveni realitate numai daca vor avea alaturi ,un domn Trandafir" bland, harnic, iubitor sau o doamna invatatoare cu ochi luminosi, glas potolit si chip de inger pazitor. Scoala sa fie pentru voi un spatiu de dragoste si educatie. Fiecare clopotel sa fie pentru voi, dragi elevi, un prieten bun care stie sa va spuna ca nici joaca si nici somnul nu trebuie facute fara masura, ca veghea asupra filei de carte si urma curata si sigura a penitei pe fila alba a caietului de exercitii dau prilejul unui joc si mai frumos, si mai folositor in viata: jocul nestavilit si mereu sclipitor al gandurilor! Stimati profesori si invatatori, dati-le paine, dati-le soare, dati-le cantec, dati-le aer si, mai cu seama, dati-le soarele vostru, rupt din voi, sa le aureasca fata si sufletul cu lumina si caldura omeneasca! Dati-le indrazneala viitorului si intelepciunea anilor trecuti, dati-le neinduplecarea mintii si infiorarea de floare a inimii... Darurile se vor intoarce insutit, rodind sub chip de bucurie si fericire. Este un indemn, o urare simpla, asa cum simple sunt toate lucrurile esentiale in viata. Este o urare din inima unui profesor care doreste sa investeasca o calitate ce nu ne va parasi cat vom trai: calitatea de a invata, de a iscodi, de a cunoaste orizonturi necunoscute inca. Noi, parintii nostri, fratii nostri am invatat sa invatam de la invatatorii nostri, de la profesorii nostri, care, la randu-le, au avut profesorii si invatatorii lor, pe care nu-i vor si nu-i vom uita niciodata. Fiindca aceasta este nobila breasla a luminii, iar luminii nu-i este dat sa se stinga. Asezam in talgerul gandului si al constiintei viitorul ce este cuprins in acest prezent:
Clopotelul!...
Clinchetul lui se aude in toate scolile, deschizand o poarta noua spre cetatea stiintei.
Prof. Eugenia Roman
com. Vagiulesti, jud. Gorj
P.S. Pe adresa postala a redactiei sau pe Internet la edu@adevarul.kappa.ro puteti sa ne trimiteti opiniile dumneavoastra legate de invatamantul romanesc.