La Bruxelles, Colin Powell le intinde europenilor ramura de maslin

* Consens asupra necesitatii aplanarii divergentelor transatlantice * ONU trebuie sa joace un rol important in reconstructia Irakului

Secretarul de stat american Colin Powell a fost angrenat, joi, intr-un veritabil maraton diplomatic la sediul NATO, de la Bruxelles, incercand sa gaseasca o cale de remediere a profundei fracturi cu aliatii europeni in legatura cu razboiul din Irak si de inlaturare a pozitiei de izolare de facto in care se gasesc in prezent SUA pe plan international. Beneficiind de reputatia de moderatie de care se bucura, in contrast cu atitudinea conservatorilor "duri" din administratia de la Washington, ca ministrul Apararii, Donald Rumsfeld, seful diplomatiei americane a adoptat un ton concesiv la avalansa de intalniri (peste 20, una la fiecare sfert de ora!) pe care le-a avut cu omologii sai din cadrul NATO si al Uniunii Europene, intr-un moment cand sperantele intr-un sfarsit rapid al conflictului s-au estompat, iar eforturile de reconstructie a Irakului se anunta imense. Mai intai, el s-a intalnit cu secretarul general al NATO, George Robertson, apoi a avut convorbiri separate cu un sir de ministri europeni, inclusiv seful democratiei franceze, Dominique de Villepin, unul din oponentii cei mai fermi ai interventiei americane in Irak, si cu "troica" europeana (ministrul de Externe al Greciei, Gheorghios Papandreu, a carui tara asigura presedintia semestriala a UE, inaltul reprezentant al UE pentru politica externa si de securitate, Javier Solana, si comisarul pentru relatiile externe al UE, Chris Patten), pentru ca apoi sa se regaseasca la un dejun comun de lucru cu toti cei 22 de omologi ai sai din Alianta Atlantica si Uniunea Europeana, urmatorul punct pe agenda fiind reuniunea extraordinara a Consiliului NATO. Dupa-amiaza, si-a continuat, in acelasi ritm sufocant, sirul intrevederilor, inclusiv cu ministrul rus de Externe, Igor Ivanov, incheindu-si epuizantul maraton cu o cina in doi alaturi de Jack Straw, ministrul de Externe al Marii Britanii, singura tara care participa, cu trupe proprii, alaturi de americani, la operatiunile militare din Irak. Potrivit propriilor declaratii ale lui Powell, toate aceste intalniri si discutii au gravitat in jurul a trei poli: activitatea de reconstructie a Irakului dupa incheierea razboiului, tranzitia politica in perioada postbelica si rolul pe care l-ar putea juca ONU in cadrul acestor procese. "Am venit sa ascult punctele de vedere ale europenilor", a subliniat inaltul demnitar american, care, practic, a intins o ramura de maslin partenerilor de pe continent ai SUA, in conditiile in care interventia din Irak a avut drept consecinta grave tensiuni cu Franta si Germania, punand in acelasi timp sub semnul intrebarii apropierea recenta ruso-americana. Europenii, la randul lor, au avut tot interesul sa menajeze un interlocutor a carui atitudine moderata o aproba. Surse franceze, de pilda, au descris ca "amicale, sincere si indreptate spre viitor" convorbirile lui Powell cu Dominique de Villepin, care, de altminteri, a tinut sa afirme raspicat ca Franta doreste sa se puna capat regimului de dictatura a lui Saddam Hussein. Acelasi lucru l-a spus in ceea ce priveste Germania si Joschka Fischer, care, in paranteza fie spus, a avut cu o seara inainte convorbiri separate la Londra cu Jack Straw. Sunt toate acestea semne ca Parisul si Berlinul doresc sa atenueze valul de antiamericanism care s-a facut simtit pe continent si care risca sa degenereze in manifestari de ostilitate, cum ar fi devastarea unor cimitire militare americane. In plus, nici Parisul, nici Berlinul nu doresc sa fie private de posibilitatea de a participa la valorificarea imenselor resurse petroliere irakiene. La Bruxelles, oficialitatile UE au dat de inteles ca nu sunt de asteptat "decizii imediate" ca urmare a vizitei lui Powell. Important e insa ca s-a facut un prim pas, si de o parte, si de alta, pentru refacerea legaturilor transatlantice, ca discutiile au fost "constructive si pline de continut" si ca s-a cazut de acord ca refacerea Irakului este de neconceput fara contributia ONU - chiar daca, pentru inceput, SUA vor juca un rol dominant.