Korn – Untitled

Oricât de mare fan al acestei trupe eşti, şi eu sunt, acest nou album Korn este din toate punctele de vedere o dezamăgire. Şi asta imediat după ce în primăvară DVD-ul MTV Unplugged a

Oricât de mare fan al acestei trupe eşti, şi eu sunt, acest nou album Korn este din toate punctele de vedere o dezamăgire. Şi asta imediat după ce în primăvară DVD-ul MTV Unplugged a fost o adevărată plăcere de urmărit şi ascultat.

Al optulea album este un urmaş evident al "See you on the other side", din 2005, plecarea de la Epic la Virgin simţindu-se şi de data asta cu aceleaşi incursiuni exagerate înspre electronic. Asta şi din cauza plecări lui Brian Welch, care a lăsat în urmă o trupă mai puţin dură decât se obişnuiseră Korn să fie. Un element este clar şi puternic pe parcursul întregului album "Untitled".

Totul e foarte macabru, şi pentru cunoscători, duce cu gândul la coloana sonoră de la "Queen of the damned". Dar nimic comparabil ca şi calitate. Dacă a vrut sau nu să transmită ceva Jonathan Davis pe acest album, nu prea mai poţi să îţi dai seama din cauza unor clişee răsuflate care fură atenţia din start.

Este totuşi de observat ceva, fie asta un lucru bun sau rău, după cum e gustul ascultătorului. Piesele nu prea ies în evidenţă una faţă de cealaltă, ci într-un fel se completează şi curg una din alta. Fapt normal pentru alt-metal, unde, în general, sunetul a contat mai mult decât versurile, iar albumele Korn au excelat din punct de vedere al creativităţii ca întreg de fiecare dată.