Justitia spoita

Exact in ceasul al doisprezecelea, cand toata lumea ar fi trebuit sa se concentreze pe masuri care sa imbuneze Europa in privinta Romaniei, Curtea Constitutionala respinge cele mai asteptate

Exact in ceasul al doisprezecelea, cand toata lumea ar fi trebuit sa se concentreze pe masuri care sa imbuneze Europa in privinta Romaniei, Curtea Constitutionala respinge cele mai asteptate legi, cele privind reforma justitiei. "Pe voi apasa intreaga responsabilitate a integrarii", le-a spus seful statului, duminica seara, magistratilor. Declararea ca neconstitutionala a pachetului de legi privind justitia pare acum un exces de zel fara rost. Te poti intreba foarte lesne unde a fost disfunctionalitatea. Pachetul de legi referitor la justitie, cel care ne doare acum, nu a fost elaborat pe un colt de masa. El a obtinut avizul Consiliului Legislativ, prima institutie care ar fi trebuit sa insiste pe eliminarea punctelor neconstitutionale. In jurul proiectului s-au dat insa lupte politice atat de puternice incat zanganitul sabiilor scoase din teaca a ajuns pana la Curtea Constitutionala. Si magistratii si-au exprimat un punct de vedere la elaborarea acestor legi, dar se pare ca, dintr-un motiv sau altul, Guvernul a trecut in proiect doar ceea ce i-a convenit, omitand faptul ca solidaritatea de breasla a magistratilor excede de multe ori schimbarile politice si supravietuieste vremurilor. Ar fi foarte greu de gasit responsabilitatea, in situatia in care buzduganul aruncat de la Bucuresti spre Bruxelles se va intoarce sub forma unui verdict dureros pentru noi. Pe fond, Curtea Constitutionala si-a vazut de treaba ei si a cantarit articolele legii, asa cum ii sunt atributiile, in cautarea legalitatii absolute. O scurta privire inapoi in timp ne arata ca vina apartine de fapt tuturor guvernelor, care si-au batut joc de justitie dupa cum au avut interesul. Inca de la bun inceput, din anii '90, Consiliul Europei ne-a atras atentia ca esarfa cu care justitia este legata la ochi este zdrentuita si, prin ea, fecioara mai scapa cate o privire spre o parte sau cealalta, inclinand balanta dupa simpatii. Nimeni nu a luat in seama aceste semnale, pentru ca erau inca multe de pus in cantarul dreptatii. A fost perioada marilor tunuri, a fost perioada cand din Magistratura s-a plecat masiv catre avocatura, cand actul de justitie si-a pierdut total din demnitatea inscrisa in Constitutie. Fiecare schimbare de garnitura politica s-a oglindit in schimbarile din Magistratura. Pusa permanent la coada listei de reforma, justitia a revenit in atentie o data cu negocierile de aderare la Uniunea Europeana. De atunci au trecut cativa ani buni, dar nu s-a putut face mare lucru. Lupta impotriva coruptiei, una din cerintele cele mai acute ori de cate ori a venit vorba de traseul Romaniei catre Uniunea Europeana, s-a transformat intr-un spectacol national, cu arestari spectaculoase in toiul noptii, cu invinuiti pentru o zi, dar finalizate prin iertarea de pacate a tuturor acuzatilor. In plus, cea de-a treia putere in stat a fost permanent prinsa nu numai intre celelalte doua, dar si intre confruntarile politice ale partidelor. Cel mai daunator lucru a fost suprasolicitarea magistratilor trimisi intr-o jungla legislativa incalcita de acelasi Parlament cu pretentia ca judecatorii sa fie un fel de Rambo, care netezesc, in stanga si-n dreapta, drumul justitiabilului catre dreptate. Nimic mai gresit. Schimbarile succesive de legi, zapaceala din actele normative care au inundat canalele justitiei au dus la procese greoaie, dosare prost intocmite, solutii discutabile. De aici neincredere totala in ceea ce ar fi trebuit sa fie, de fapt, al treilea pilon al statului de drept. Un moment de sinceritate al politicienilor ar fi acum bine venit. In timp ce presa a strigat permanent de pe margini ca jucatorii politici au transformat justitia intr-o minge pasata de la unul la altul prin namolul terenului de joc, capitanii de echipa strigau la galerie sa nu mai faca atata galagie, ca stiu ei mai bine sa conduca jocul. Iata ca acum, din cauza lor, se intra in prelungiri. Ar putea sa ne coste pana la urma intrarea in Uniunea Europeana.