James Bond, reîncărcatîn "Casino Royale"

Războiul rece s-a încheiat de mult, URSS nu mai este duşmanul principal al lumii occidentale, ci terorismul internaţional, acesta fiind şi adversarul pe care eroul nostru trebuie să-l înfrunte.

Războiul rece s-a încheiat de mult, URSS nu mai este duşmanul principal al lumii occidentale, ci terorismul internaţional, acesta fiind şi adversarul pe care eroul nostru trebuie să-l înfrunte. Dar nu neapărat direct, ci prin intermediul trezorierului mişcării teroriste, cu care va intra în final într-o epopeică partidă de poker, cu miză fabuloasă. Bond nu mai este acum agentul "cool", superrafinat şi cultivat, ci mai degrabă un tip rece, calculat, care dă, dar ştie şi să încaseze stoic. Aceasta este probabil marea diferenţă faţă de trecut, ceea ce impunea şi o schimbarea a tipului de interpret. Neîndoios, Daniel Craig este cel mai credibil şi reuşit dintre toţi interpreţii de până acum, începând cu Sean Connery şi Roger Moore şi terminând cu Pierce Brosnan. Spulberând rezervele iniţiale (un James Bond blond care aduce cu... Putin?), Craig luptă cu succes cu amintirea predecesorilor săi, oferindu-ne un Bond mai puţin subtil, dar mai atletic şi mai dinamic ca oricând, care se bizuie pe propriile puteri, nu pe tehnica de ultimă oră şi care, departe de a fi seducătorul cinic şi impenitent, se dovedeşte chiar vulnerabil la săgeţile lui Cupidon.
S-a afirmat, pe bună dreptate, că, o dată cu filmul de faţă, James Bond intră în secolul XXI. Un Bond mai puţin tributar benzilor desenate, mai puţin înclinat spre cascadoriile de dragul cascadoriilor şi mai apropiat de spiritul în care l-a conceput Ian Flaming. Film de larg consum, Casino Royale are meritul de a fi permis afirmarea unui real actor: Daniel Craig. Un nume care se va identifica, pentru multă vreme de acum încolo, cu cel care se recomandă simplu: "Bond. James Bond".