Istoria miraculoasă a podgoriilor României. Ce s-a întâmplat cu viile de altădată: cumpărate de străini, salvate de localnici sau lăsate în paragină

Parfumul strugurilor în miez de toamnă nu este singurul lucru magic în ceea ce priveşte viile din România. În miezul verii, podgoriile care încă mai există în regiunile istorice se răsfaţă sub soare, răsfirate pe dealuri, pregătindu-se să dea naştere, nu peste foare mult timp, unei licori destinate, de secole, atât trupului, cât şi sufletului.

BOTOŞANI

Vinurile de soi, deobicei se împletesc  cu legenda şi frumuseţea locurilor pe dealurile Moldovei de Nord. În fosta Ţară de  Sus străbătută de marii voievozi ai Moldovei, vinul de calitate a curs din belşug în boloboace şi a alimentat curţile domneşti de la Fălticeni, Botoşani, Iaşi sau Suceava.

 Ca o prelungire a viilor domneşti de la Cotnari, într-un cot de deal, ascuns privirilor dar nu şi cunoscătorilor de soiuri bune, se întinde mitica podgorie a Rădenilor. Învelită în aura vremurilor trecute, localnicii povestesc că au auzit de la moşi strămoşi că vinul alb al Rădenilor se face tocmai din vremea lui Burebista.
 
Chiar la intrarea în judeţul Botoşani, pe şoseaua ce vine din fostul târg al Iaşilor prin Târgu Frumos şi Hârlău, se află localtiatea Frumuşica.  Întemeiată  din secolul al XV lea, bătrânii încă îşi mai aduc aminte, că nasterea satului şi a localităţilor din jur se leagă bineînţeles de o legendă şi de numele marelui voievod moldovean Ştefan cel Mare.

BISTRIŢA-NĂSĂUD

„Vinul împăratului” de la Lechinţa a fost cu siguranţă unul dintre cele salvate de programul de reconversie, care a atras 100% din fondurile puse la dispoziţie. În acest moment viţa de vie se mai întinde în comuna Lechinţa pe maxim 150 de hectare, după ce înainte de `90 aceasta ocupa şi 600 de hectare.
Printre vinurile care iau naştere din strugurii cultivaţi la Lechinţa se numără Feteasca Regală sau Galbena de Ardeal, Riesling, Merlot sau Muscat Ottonel. Potrivit istoricilor, vinul de Lechinţa a început să fie cunoscut şi apreciat încă din secolele XII-XIII, odată cu stabilirea saşilor în Bistriţa-Năsăud.

Licoarea s-a numărat printre preferatele casei imperiale austriece, motiv pentru care şi-a primit numele de „vinul împăraţilor”. Cea mai mare producţie de vin a fost înregistrată în anul 1976. Atunci 170 de vagoane încărcate cu butoaie cu vin au luat drumul Vienei.

TIMIŞ

Mii de hectare din judeţele Timiş şi Caraş-Severin sunt cultivate cu viţă de vie, iar o parte dintre vinurile produse aici sunt apreciate de degustători din toată lumea. Organizaţia Somelierilor din România 2011 descrie zona Banatului drept cea mai restrânsă regiune viticolă din România, situată în partea de sud-vest a ţării, arealul său geografic întinzându-se pe teritoriul administrativ a numai două judeţe: Timiş şi Caraş Severin. "Dacă până în anul 1995 în plantaţii era frecvent întâlnit sortimentul interbelic reprezentat de soiurile Creaţă de Banat, Majarcă albă, Iordană, Cadarcă şi Steinschiller, noile tendinţe ale pieţei au făcut ca sortimentul să sufere modificări importante. În prezent regiunea viticolă a Banatului este specializată în producerea vinurilor albe şi roşii, seci sau demiseci, de calitate superioară", mai spune descrierea OSR 2011.
 
Primele menţiuni despre cultura viţei de vie în zona Banatului aparţin perioadei Imperiului Roman, secolul al III-lea. Sunt însă şi legende mai vechi, care spun că pe aceste meleaguri s-a născut şi a copilărit Bachus, zeul vinului la daci, adoptat apoi de greci ca Bachus-Dyonisos, şi de romani ca Bachus.

BUCUREŞTI

Prăfuit, poluat, aglomerat, zogomotos şi obositor, aşa arată în ochii celor mai mulţi Capitala României astăzi. Cu secole în urmă, Hilariopolis, cum era supranumit, era un spaţiu al podgoriilor şi al cârciumarilor care forţau graniţele oraşului pentru a scăpa de taxele statului. Deşi nu acoperea necesităţile oamenilor, Bucureştiul era un loc al viţei de vie, lucru atestat chiar de numele unor străzi pe care păşim încă.

Cu toate că zona capitalei României nu a fost niciodată considerată una viticolă în sensul real al producţiei de vin, al podgoriilor tradiţionale, a existat o perioadă când oraşul era împânzit de viţă de vie, când faţa oraşului era complet diferită, când oraşul doldorea de vin, struguri şi rachiu.

”Putem spune că zona Bucureştilor era acum 400-600 de ani şi o zonă viticolă şi asta şi pentru că existau mai multe dealuri. Bucureştii erau la liziera dintre Codrii Vlăsiei şi Câmpia Bărăganului, iar oamenii cultivau frecvent viţa de vie, chiar mai mult decât pomii fructifieri ori legumele”, explică istoricul Dan Falcan.

PRAHOVA

Situată pe paralela 45, în condiţii similare ca în regiunile Bordeaux sau Toscana, Podgoria Dealu Mare, întinsă pe zeci de kilometri din Prahova şi Buzău îşi merită pe bună dreptate denumirea de „Patria Vinurilor“. Licorile aurii şi rubinii produse aici sunt premiate în fiecare an la concursurile de profil din întreaga lume.

Cu o istorie şi o tradiţie viticolă bogată, care îşi întinde originile până în vremea dacilor, Podgoria Dealul Mare întruneşte unele dintre cele mai bune condiţii pentru culturile soiurilor destinate vinurilor roşii. Răsfăţată de soare, „Patria Vinurilor“ se întinde pe o suprafaţă compactă, de 70 de kilometri şi aproape 14.500 de hectare, în zona deluroasă a Carpaţilor Meridionali, între cursurile de apă ale Teleajenului şi Buzăului.

Centre viticole renumite, Boldeşti, Valea Călugăreasca, Urlaţi, Ceptura, Tohani, Breaza, Pietroasa, Merei, Zoreşti au prins rădăcini în solul fertil, din care ies vinuri roşii, cu o aromă imposibil de confundat: Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagră, Pinot Noir, Merlot. Gama de vinuri albe este şi ea bine reprezentantă. La Dealu Mare se produce Riesling, Fetească Albă, Pinot Gris sau Sauvignon Blanc.

ALBA

Judeţul Alba deţine una dintre una dintre cele mai întinse suprafeţe cultivate cu viţă de vie din România. Aproape 3.000 de hectare sunt împărţite în cele patru podgorii care există în prezent. Mai mult de jumătate din suprafaţă este în Podgoria Târnavelor, unde funcţionează cel mai mare producător din ţară în domeniu, Jidvei.

Podgoria Târnave este în continuarea podgoriei Alba Iulia, pe văile Târnavei Mari şi Târnavei Mici care se unesc la Blaj şi se varsă în Mureş. Zona a cunoscut cultura viţei de vie mult mai târziu, prin extinderea ei din podgoria Alba Iulia. Podgoria este cea mai mare din Transilvania. Această a doua “Ţară a Vinului” din judeţ însumează localităţile Blaj, Bălcaciu, Jidvei,  Cetatea de Baltă, Valea Lungă, Şona, Crăciunelul de Jos, Cenade, Ohaba, Roşia de Secaş.

CLUJ

Istoricul clujean Lukács József spune că există izvoare scrise din 1377 care arată faptul că în Hoia erau plantaţii de viţă-de-vie. Pe „Versantul pietros“ (în maghiară, Kőmál) şi pe „Versantul viţelului“ (în maghiară, Borjumál) ale dealului Cetăţuia şi în continuare, pe versantul sudic al dealului Hoia, au fost cele mai întinse culturi cu vii ale oraşului Cluj.

Aceste vii au existat până în jurul anului 1889, când filoxera (o insectă dăunătoare viţei-de-vie) a distrus toate viile din jurul urbei. Atunci, oamenii au luat decizia să tranforme vechile podgorii în livezi şi aşa Clujul a încetat să mai fie zonă viticolă. De viile Clujului se leagă şi o cunoscută legend locală: legenda lui Donat sunt mărturii ale existenţei vechilor podgorii ale oraşului. Hoia este numele unei porţiuni din hotarul Cluj de pe vremuri, porţiune situată la nord-vest de oraş.

IAŞI

Cotnari este unul dintre cele mai influente branduri româneşti la ora actuală, iar succesul financiar este asigurat de soiurile de vinuri păstrate şi produse lângă Iaşi vreme de sute de ani. Vinul produs în arealul Cotnari este pomenit din cele mai vechi şi se crede că podgorii ar fi existat în această zonă încă din vremea celebrei culturi Cucuteni, cu mii de ani în urmă. Prima atestare clară a vinului de Cotnari se regăseşte într-un document intern moldovenesc din 5 octombrie 1448, în care se pomeneşte despre prezenţa cernoziomului levigat, un pământ care se preta în special la cultura viţei-de-vie.

Dimitrie Cantemir, în "Descriptio Moldaviae", descria vinul de la Cotnari astfel: „Cel mai nobil vin se face la Cotnari, care este un târg din ţinutul Hârlăului. Străinilor le este necunoscut căci, fiind transportat fără grija cuvenită, fie pe mare, fie pe uscat, el îşi pierde puterea, dar eu aş îndrăzni să afirm că este cel mai de soi şi mai nobil decât toate vinurile din Europa, socotind printre ele chiar şi pe cel de Tokai. Într-adevăr, dacă este păstrat într-un beci adânc de piatră, aşa cum se face la noi, în al patrulea an capătă atâta tărie încât ia foc ca rachiul ars. Omul cel mai rezistent la vin de-abia poate duce la trei pahare de vin şi se cufundă pe loc într-o beţie pe care n-o însoţesc niciun fel de dureri de cap. Vinul are o culoare ciudată, nemaiîntâlnită la alte vinuri, anume verzuie şi cu cât este mai vechi, cu atât este mai verzui".

BUZĂU

Buzăul este unul dintre cele mai generoase judeţe în ceea ce priveşte producţia de vin, teritoriul său fiind intersectat de două mari podgorii: Dealu Mare, în partea de sud, şi Podgoria Coteşti, în zona Râmnicului. O importantă staţiune de cercetare, mai multe societăţi de vinificaţie, unele patronate de străini, dar şi sute de proprietari de viţă de vie vând anual mii de litri de vin de calitate superioară, atât în ţară, cât şi peste hotare.

Capitala viticulturii buzoiene este Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Pietroasa, filială a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din anul 2005. Aceasta este amplasată în zona centrală a podgoriei Dealu Mare, care se întinde pe o lungime de aproximativ 70 de kilometri, între Valea Teleajenului şi Valea Buzăului. Printre sortimentele cultivate aici se numără Tămâioasa Românească, Feteasca neagră, Riesling Italian, Băbească neagră, Merlot, Busuioacă de Bohotin, Cabernet Sauvignon, Fetească regală.

GALAŢI

Tradiţia vinurilor „Dealul Bujorului” începe undeva la 1775, atunci când au fost atestate primele vii în zona localităţii Târgu Bujor. Atestările istorice spun că în 1873, podgoriile aveau 152 de proprietari. Reforma agrară a transformat aceste vii în GAS (Gospodărie Agricolă de Stat), care s-a transformat în IAS, în 1960. Printr-un decret de stat, în 1977 se înfiinţează Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie.

Aflată în prezent în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, staţiunea de la Târgu Bujor este dependentă de alocaţiile bugetare, care, în ultimii ani, sunt din ce în ce mai mici pentru cercetare. Pe de altă parte, oamenii de acolo nu pot să înţeleagă de ce o staţiune care are peste 4.000 de ha de viţă-de-vie pe rod nu poate să se folosească de acest lucru şi să aibă venituri mai mari pentru cercetare.

ARAD

Podgoria Miniş-Măderat este una dintre cele mai vechi podgorii de pe teritoriul României. Numeroase mărturii arheologice şi istorice atestă ca viticultura ocupa un loc important în viaţa locuitorilor din această zonă. Cele mai vechi documente de atestare istorică a podgoriei Aradului datează din prima jumătate a secolului al XI-lea.

De-a lungul timpului, viticultura acestei podgorii se dezvoltă progresiv, ajungând ca în secolele XV-XVI  vinul să fie considerat un articol de necesitate, care asigura 80% din veniturile domeniilor şi ale cetăţenilor. În funcţie de stăpânire (otomană sau austriacă), suprafaţa cultivată cu viţă de vie a oscilat între 700 de hectare (anul 1562) şi 2.100-2.800 de hectare (anul 1746). În perioadele care au urmat, suprafaţa viticolă continuă să se extindă ajungând la 6.540 de hectare, în anul 1880. Între anii 1907 şi 1944 suprafaţa viticolă a oscilat între 5.570 şi 6.248 de hectare. Transformările cele mai importante în viticultura podgoriei s-au înregistrat după unirea Transilvaniei cu ţara şi mai ales după reforma agrară din 1921.

DOLJ

Oraşul Segarcea este localitatea care ţine judeţul Dolj pe harta viticolă a României. Trei vinuri produse de casa de vinuri Domeniul Coroanei au luat două medalii de aur şi una de argint la concursul Challenge Internaţional du Vin, care s-a desfăşurat la începutul lunii aprilie.

În Segarcea sunt 1100 de hectare cu viţă de vie de diverse soiuri. Oamenii se mândresc cu licoarea care le-a adus un renume la nivel mondial. „Toată lumea ştie că la noi la Segarcea este cel mai bun vin. Eu am cinci hectare de vie şi sunt mulţumit cu producţia pe care o fac an de an. Noi respectăm tradişa pentru a avea produse de calitate“, a spus Ion Militaru.

MEHEDINŢI

Aşezată în partea de sud-vest a ţării, în judeţul Mehedinţi, Corcova este o podgorie nouă pentru publicul de azi, care reia însă tradiţia producerii vinului de calitate, iniţiată în acest areal în urma cu mai multe sute de ani.

Podgoria Corcova Roy & Dâmboviceanu cuprinde, în acest moment, 55 de hectare pe care au fost replantate soiurile tradiţionale ale locului, existente şi pe vremea moşiei Bibeştilor, incluse în soiurile autorizate DOC Mehedinţi-Corcova: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră, Muscat Ottonel, Chardonnay, Sauvignon Blanc, precum şi un soi nou, Syrah. Vinul de Corcova poartă amprenta originală a locului şi vorbeşte despre istorie, distincţie, pasiune. Plantarea viţei de vie s-a făcut de la nord la sud pentru a obţine o expunere cât mai lungă la lumina şi caldura soarelui. Astfel strugurii ajung la maturitate într-un mod echilibrat.

La realizarea acestui grupaj au participat: Cezar Pădurariu, Andreea Mitrache, Corina Macavei, Ionuţ Ungureanu, Claudia Untaru, Bogdan Nistor, Iulian Bunilă, Dorin Ţimonea, Dana Mihai, Vali Silaghi, Bianca Sara, Florina Pop, Miruna Luca.

MAI CITIŢI ŞI:

De unde provin numele regiunilor României. Poveştile ”botezătorilor”

"Prinţişorii" României. Spectaculoasele poveşti de viaţă ale copiilor de bani gata