Israelienii - chemati la urne

Maine, circa 4,7 milioane de alegatori din Israel sunt chemati la urne, pentru a treia oara in decurs de patru ani, spre a desemna al 16-lea Knesset (parlament) de la proclamarea statului evreu - mai

Maine, circa 4,7 milioane de alegatori din Israel sunt chemati la urne, pentru a treia oara in decurs de patru ani, spre a desemna al 16-lea Knesset (parlament) de la proclamarea statului evreu - mai 1948. Contextul intern este deosebit de complex datorita conflictului deschis cu palestinienii, care se soldeaza constant cu victime de o parte si de alta, cat si crizei economice din tara, cea mai grava de la proclamarea statului evreu - 1948. Cadrul extern este si el grav, dat fiind ca razboiul cu Irakul este iminent, iar Israelul poate fi afectat direct. In mod normal, alegerile legislative trebuiau sa aiba loc in noiembrie a.c., dar, dupa ce ministrii laburisti in frunte cu Shimon Peres si Benjamin Ben Elyezer au decis (in octombrie 2002) sa paraseasca guvernul de uniune nationala, premierul Ariel Sharon n-a putut forma o minicoalitie cu micile partide de dreapta si nici n-a dorit sa fie la mana lor, asa incat a optat pentru scrutin anticipat. Noutatea ce-l caracterizeaza pe cel de maine este aceea ca, spre deosebire de ultimele trei (din 1996, 1999 si 2001), se vor desemna doar deputatii, desemnarea directa a premierului fiind abrogata. In alegerile precedente, electoratul a votat ce trebuie in cazul premierului, dar apoi si-a exprimat optiunea pentru micile partide etno-religioase, ce le exprima identitatea, in pofida celor doua mari blocuri - Likud (dreapta) si Partidul Muncii (stanga). Asa se face ca si datorita pragului electoral scazut - 1,5 la suta! - in Knesset se regasesc o multime de partide cu unul, doi, patru sau cinci deputati. De altfel, la alegerile din 1999 au existat 33 de liste electorale (Israelul fiind o singura circumscriptie), iar la cele de maine - 28 (unele reprezentand grupari cu nume caraghioase, gen Partidul Drepturilor Sotilor). Ca urmare, in martie 2001, atat Likudul, cat si laburistii au optat pentru abrogarea alegerii prin vot universal a premierului, revenindu-se la formula in care maine israelienii dispun de un singur buletin si opteaza pentru un partid. Ulterior, presedintele tarii va incredinta misiunea formarii guvernului sefului partidului care, in opinia sa, are cea mai buna sansa de a inchega o majoritate viabila. De obicei, e vorba de liderul partidului ce a obtinut cele mai multe locuri in Knesset, dar nu e exclus sa fie si altfel, daca un partid are o mai buna posibilitate de a constitui o coalitie prin jocurile aliantelor. Se precizeaza ca, maine, din cele 28 de liste, doar 15 au sansa sa intre in Knesset. Favorit este partidul Likud al lui Sharon (74 ani), si asta intr-un moment in care teribila criza pe care o traverseaza economia tarii, zguduita de cea mai mare recesiune din ultimii 50 de ani, va avea, in mod paradoxal, un impact limitat asupra intentiilor de vot, ele fiind dominate de problemele de securitate si de Intifada. Cu toate astea, Likudul este creditat cu prima sansa - circa 30 de deputati din 120, in vreme ce laburistii ar obtine in jur de 18-19. Nu se exclude ca ei sa fie depasiti de Partidul Shinui (laic, de centru dreapta), creditat cu 15 mandate. Este un partid relativ nou, aparut acum 20 de ani, fiind condus de un fost ziarist, Yossef Tommy Lapid, 71 de ani. Partidul ultra-religios Shass, creat in 1989, il are in frunte pe rabinul Ovadia Yossef, 82 de ani, pe cat de influent pe atat de controversat. Dar, se pare, marele perdant va fi Partidul Muncii, amendat de electoratul sau atat pentru ca a participat la guvernul lui Sharon, cat si pentru ca noul sau lider Amram Mitzna este perceput ca un lider absolut neconvingator.