Ion Iliescu in rol de clovn politic?

Adrian Nastase si-a pus in cap: alegeri anticipate in 2003! Partidul de guvernamant s-a aliniat in spatele presedintelui sau, spre a-i duce la indeplinire planul. Unii cu scrasneli, altii cu entuziasm

Adrian Nastase si-a pus in cap: alegeri anticipate in 2003! Partidul de guvernamant s-a aliniat in spatele presedintelui sau, spre a-i duce la indeplinire planul. Unii cu scrasneli, altii cu entuziasm mimat, toti insa cu hotararea de a pregati cum se cuvine un astfel de moment hotarator pentru viitorul PSD. Au fost desenate toate traseele procedurale, paginile Constitutiei s-au subtiat de atata rasfoit. Au fost masurate pas cu pas toate implicatiile, s-au cantarit consecintele pentru fiecare partid in parte. S-au incercuit date in calendar si s-au prefabricat argumente pentru electorat si pentru strainatate. Cu toata documentatia topita intr-un mesaj succint si convingator, liderul si vicepresedintii PSD i-au trecut ieri pragul sefului statului, la Cotroceni. Oricat de mistuitoare ar fi dorinta premierului de a-si prelungi mandatul inca un cincinal, oricat de mestesugite ar fi strategiile sociologului Dancu, scenariul anticipatelor are cateva necunoscute care scapa chiar si de sub controlul unui partid atat de mare cum este PSD. Prima si cea mai mare este legata de implicarea lui Ion Iliescu in acest joc. S-a vorbit mult despre orgoliul actualului presedinte, care n-ar fi dispus sa accepte o departajare a scrutinului prezidential de cel parlamentar pentru ca asta l-ar pune intr-o pozitie defavorabila in relatia cu partidul pe care l-a fondat si pastorit atata vreme. Cine l-ar mai recunoaste pe Ion Iliescu de sef suprem, in 2004, cand ar reveni la usa PSD, dupa ce toti parlamentarii si membrii guvernului vor fi jurat deja credinta lui Adrian Nastase, cel ce i-a pus pe liste? S-a vorbit apoi despre acel parsiv cuvant - "poate" - strecurat in Constitutia din '91 in articolul care vorbeste despre dizolvarea Parlamentului de catre presedintele Romaniei. Nefiind obligat, Ion Iliescu ar putea lesne refuza sa-i faca jocul lui Adrian Nastase, lasandu-l in ofsaid, cu guvern demisionar, fara functie in Executiv. S-au mai facut si alte speculatii pe tema atitudinii prezidentiale, de indata ce a fost vizibil antagonismul opiniilor pe tema alegerilor anticipate intre Palatul Victoria si Cotroceni. Ceea ce nu s-a spus insa este ca, in toate variantele posibile, exista un moment, impus de proceduri, peste care imaginea lui Ion Iliescu ca om politic nu se suprapune nicicum. Constitutia vorbeste despre etapele obligatoriu de parcurs pana la dizolvarea Legislativului de catre seful statului: desemnarea de catre presedinte a unui premier, dupa demisia sau demiterea cabinetului in exercitiu, care sa-si formeze o echipa guvernamentala pe care sa o supuna votului de investitura in Parlament. Dupa scenariul PSD, asta inseamna ca se impune nominalizarea unui figurant care sa joace rolul de premier doar pentru cateva zile, dispus sa se sinucida cu tot cu o echipa de vreo 20 de oameni in plenul Camerelor reunite, dupa care, aceeasi persoana, sau alta, sa repete ritualul, pentru ca asa cere Constitutia: doua esecuri consecutive. Nici macar in mintea strategilor partidului de guvernamant nu cred ca se poate contura imaginea lui Ion Iliescu, iesind pe ecranele patriei, anuntand ca a luat act de demiterea guvernului, ca s-a consultat cu partidele parlamentare, ca l-a desemnat pe Cutaroiu premier, dupa care, ghidus, clipeste din ochi catre popor, ca in scheciurile proaste: adica "stiti, nu e pe bune, e doar asa, o smecherie procedurala!". Pe Ion Iliescu il poti vedea in multe ipostaze: traducandu-i din rusa presedintelui armean, mimand un meci cu Leonard Doroftei la Cotroceni, sarind printre baltoace intr-un sat inundat, umbland in tuzluci de casa prin avion. Pe Ion Iliescu nu-l va vedea probabil nimeni, pana la sfarsitul carierei sale politice, evoluand in clovnerii politice de genul celei descrise mai inainte. Chiar daca protocolul ar evita afisarea in public a presedintelui, marginind tot balciul la un comunicat sec de anunt al desemnarii unui premier-papusa, ramane o problema greu de surmontat. Ion Iliescu trebuie sa accepte sa sacrifice un om. Cum sa sacrifice pe cineva Ion Iliescu, el care n-a lasat din brate pe nici unul din apropiatii sai, de la Vacaroiu la Fulga, nici macar atunci cand acestia erau infundati pana la gat in scandalurile cu SOV? Si cum sa accepte Ion Iliescu ideea ca Parlamentul - dominat de partidul LUI - va vota impotriva propunerii sale? La astfel de intrebari, n-am vazut ca scenaristii PSD sa fi gasit vreun raspuns. Mai sunt cateva nedumeriri legate de aceasta strategie a partidului de guvernamant. Ce vor face deputatii si senatorii PSD - ca sa nu mai vorbim de aliatii nu foarte fideli din PUR, UDMR si grupul minoritatilor nationale - care nu vor fi siguri ca, dupa dizolvarea Parlamentului, se vor mai regasi pe locuri eligibile in viitoarele liste electorale? Vor vota ei cu entuziasm impotriva a doua guverne pentru a-si grabi sfarsitul confortabilului lor mandat? Partidul de guvernamant pare sa aiba o solutie de avarie pentru asta: angajamente scrise privind includerea lor pe liste. Un compromis care ar insemna o piatra grea de gatul PSD: adica iar Vacaroiu-BID, Gheorghiu-BMW, Maior-caftangiul, Stefanoiu-alcoolemie, Iorgovan-tatal hotilor. Cu ei s-ar angaja partidul in "lupta decisiva pentru Europa", cu ei ar forma "majoritatea stabila". De altfel, acest argument forte, al nevoii de a inlatura presiunea anului electoral asupra intervalului hotarator pentru integrare (2004-2007), scartaie si el in fata calendarului. Chiar daca anticipatele vor fi in 2003, numarul anilor pierduti in precampanii si campanii electorale nu se imputineaza. Deja finalul lui 2002 sta sub semnul alegerilor. Jumatate din 2003 ar fi consumat pentru legislativele anticipate, plus un referendum pentru Constitutie. In 2004, activitatea politica si cea administrativa vor fi, oricum, blocate de alegerile locale in intreaga tara si de scrutinul prezidential. Fara indoiala ca pentru aceste intrebari si altele care vor aparea, dl. Nastase si sfatuitorii sai vor gasi raspuns. E prea mare dorinta, prea multe ar fi beneficiile spre a abandona jocul. Cat despre ecuatia cu necunoscuta Iliescu, ea pare sa aiba deja o rezolvare in stilul cunoscut: presedintele trage de timp. Ieri, el anunta deja ca mai vorbim despre anticipate la anu'!