Infractorii pot scapa de puscarie luandu-l pe "N-am stiut!" in brate

Prin bunavointa autoritatilor, ei pot sa aleaga intre urmatoarele variante: eroarea de drept penal, consimtamantul victimei, scutirea de pedeapsa si amanarea aplicarii pedepsei

In ziarul de ieri, am prezentat cadoul de Anul Nou pe care Guvernul intentioneaza sa-l faca criminalilor, hotilor si talharilor prin reducerea pedepselor cu inchisoarea pentru infractiunile comise cu violenta, masura prevazuta in Proiectul noului Cod Penal care va fi, probabil, adoptat la inceputul anului 2003 printr-o ordonanta de urgenta. Seria milosteniilor nu se opreste insa aici, iar aceasta atitudine a autoritatilor este de-a dreptul socanta avand in vedere realitatile judiciare petrecute sub ochii nostri: infractorii periculosi din clanurile interlope - suferinzi ba de claustrofobie, ba de depresii nervoase - fac tot posibilul sa scape de pedeapsa, fie printr-un certificat de la IML, fie prin intreruperi ale executarii pedepsei in asteptarea unei gratieri. Iata ca acum insa Proiectul noului Cod Penal le serveste pe tava si alte metode, de data aceasta legale. Este vorba, in primul rand, de introducerea unei noi cauze care inlatura caracterul penal al faptei si anume eroarea de drept penal. Legiuitorul si-a propus sa renunte la principiul de drept roman consacrat in actualul cod, conform caruia "Nemo censetur ignorare legem" (Nimeni nu poate ignora legea). Cu alte cuvinte - invocandu-se multiplicarea rapida a normelor penale si anumite legislatii europene - noul cod spune ca necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale care nu putea fi evitata inlatura caracterul penal al faptei. Avand in vedere talmes-balmesul existent la noi in materie legislativa, s-ar putea spune ca numai absolventii de drept ar avea posibilitatea de a cunoaste legile si, implicit, de a fi condamnati, in timp ce persoanele fara pregatire juridica pot invoca oricand necunoasterea sau, mai ales, cunoasterea gresita a legii penale. Articolul 20 al Proiectului noului Cod Penal prevede o cauza justificativa, intitulata Consimtamantul victimei, care de asemenea deschide o portita pentru exonerarea de raspunderea penala: Nu constituie infractiune fapta savarsita cu consimtamantul victimei cand aceasta putea, in mod legal (!?), sa dispuna de valoarea sociala lezata sau pusa in pericol. Dincolo de faptul ca textul nu prea suna romaneste si lasa loc interpretarilor, ceea ce este inadmisibil in cazul unei norme legale penale care face parte dintr-o lege organica, ramane intrebarea de Gaga pe care nu ai cum sa nu ti-o pui: cum poate o victima sa-si dea consimtamantul pentru a fi talharita, violata, agresata? Poate doar daca e ajutata sa se razgandeasca in timpul anchetei. O alta veste buna pentru infractori o reprezinta introducerea unei noi "institutii", respectiv scutirea de pedeapsa: in cazul faptelor sanctionate cu pedeapsa inchisorii stricte, instanta poate scuti de pedeapsa pe inculpatul care nu a avut antecedente penale si care dupa savarsirea faptei a dat dovezi temeinice ca s-a indreptat, a acoperit prejudiciul cauzat, iar fapta prezinta o gravitate minima. De asemenea, instanta poate dispune sa nu se faca mentiune in cazierul judiciar cu privire la scutirea de pedeapsa. Cu alte cuvinte, Cooperativa "Nufarul"! Si daca chiar nu tine nimic din toate cele prezentate mai sus, ramane ultima varianta, cea mai "ingrata": amanarea aplicarii pedepsei.