In Romania nu exista secret politic!

De exemplu: am convingerea ca scandalul "stenogramelor" din PSD are directa legatura cu un membru al partidului. La PNL, aproape traditional, informatia este tratata cu o mare larghete. Adrian

De exemplu: am convingerea ca scandalul "stenogramelor" din PSD are directa legatura cu un membru al partidului. La PNL, aproape traditional, informatia este tratata cu o mare larghete.
Adrian Cioroianu senator PNL de Timis
O buna bucata de vreme - cativa ani la rand - am scris articole politice pentru diferite ziare din Bucuresti si din provincie. Nu este cea mai usoara dintre ocupatii - dat fiind ca oricine scrie despre politica vrea sa fie cu un pas in fata evenimentelor -, dar nici cea mai grea - dat fiind ca politica romaneasca este, in datele ei mari, destul de previzibila. Atunci, ca unul care eram in afara politicii, incercam sa capat cat mai multe informatii ,confidentiale", aproape de orice natura ar fi fost ele - de la culise de partide pana la culise de alcovuri, de la ce planuri are un personaj politic anume in luna in curs pana la ce mananca dimineata sau pe unde si cu cine iese seara. Ei bine, nu mi-a trebuit mult pana am aflat ca, in politica romaneasca, jurnalistul are numai prieteni! Cu alte cuvinte, de la inceput am fost surprins de numarul mare al oamenilor din partide dispusi la confidente. In momentul in care-mi scriam cronicile, se intelege ca unele dintre aceste ,scurgeri" imi prindeau bine - asa ca nu voi da vina pe jurnalisti acum, cand am trecut de partea cealalta a usilor inchise. Dupa cum se stie, intre politician si jurnalist exista exact acelasi tip de relatie afectiva care s-a infiripat, de-a lungul timpului, intre stalpii de felinar de pe strazi si cainii scosi la plimbare. Ziaristii scriu ca in tara lucrurile lasa de dorit din motiv ca politicienii sunt prostuti; cei din urma spun ca Romania tinde sa devina o dictatura a catorva proprietari de presa. Revin la povestea cu jurnalistii si prietenii lor: mai apoi, ca membru de partid eu insumi aveam sa vad acelasi peisaj, dar de pe malul celalalt. Practic, din toate partidele noastre se scurg informatii cu o viteza uimitoare. Ce se discuta azi intr-o sedinta vezi maine sau poimaine in ziar, deseori, nu totdeauna, intr-o forma care sa serveasca unuia sau altuia dintre participanti, sau dintre grupurile aduse la aceeasi masa. Cu aceasta ocazie cer ingaduinta tuturor acelor jurnalisti care m-au sunat dupa exclusivitati si pe care i-am refuzat, inventand tot felul de motive. Nu e vorba ca as fi uitat ce greu este sa afli secretele politicii - de fapt, exact invers, eu cred ca e foarte usor si de multe ori nu sunt dispus sa devin parte din aceasta usuratate. Valeriu Stoica, pe vremea in care era presedinte, avea - zice-se - alibiul numarului mare de membri in structura de varf a partidului. Ulterior, Theodor Stolojan si-a ales o echipa conducatoare restransa si la fel, acum, Calin Popescu Tariceanu. Si, cu toate astea, informatii despre ceea ce se discuta in sedintele de seara sau de dimineata ale Biroului Permanent Central curg rau si ajung repede la ziare. La PRM, in ciuda impresiei de disciplina cazona, orice noua dezertare de membri se lasa cu dezvaluiri ,senzationale", asta in cazul in care noutatile nu sunt deja anticipate de revista proprie.
N-as putea sa spun daca aceasta transparenta este buna sau rea pentru democratie.
Desi pot sa o explic, dupa decenii de decizii luate pe soptite si camuflate in fel si chip in presa obedienta partidului unic, desi as fi tentat sa spun ca prinde bine pentru climatul din cetate etc., totodata imi devine tot mai clar ca, din cauza acestei vorbarii, la noi, practic, orice plan este devoalat mai inainte de a prinde contur si, nu cred ca ma insel, constructia - a ceva, a orice - devine cu atat mai dificila. In Romania, in politica acestei tari, practic nu exista secret. Poate vi se pare cam riscanta sentinta, dar imi asum toata responsabilitatea pentru ea. Si, din pacate pentru cei care mai cred in valoarea taumaturgica a dezvaluirilor, permiteti-mi exprimarea unui oarecare scepticism: cu cat mai greu de obtinut este o informatie cu atat mai usor ea se va uita, in cele din urma. Chiar daca afla suspect de usor o multime de lucruri, romanii (le) uita foarte repede.