In pensiuni n-ai sa gasesti friptura-talpa cu cartofi prajiti

- ne asigura Marilena Stoian, presedinte ANTREC

Mancare ecologica, detergenti fara E-uri, de ce nu si excursii nepoluante? Sunt preturile prietenoase cu mediul inconjurator, sau ele fac din leu un animal pe cale de disparitie? Ce cauta japonezul la Sapanta si cum vor olandezii sa arate WC-ul din curte? Aflam toate acestea si multe altele de la d-na Marilena Stoian, presedinta Asociatiei Nationale de Turism Rural si Ecologic si Cultural. Nascuta in Craiova, absolventa de ASE, cu doctorat in turism si experienta in comert exterior, d-na Stoian a fondat ANTREC in 1994.\ - Turismul s-a nascut la sat? - Ideea mi-a venit dupa ce am cumparat, prin '91, o casuta in zona Bran. Ne-au sosit cativa prieteni, n-aveam unde-i caza si i-am dus prin sat, la gazde. Am observat atunci ca in comuna erau foarte multe case mari, nelocuite. Oamenii stateau intr-o camera din spate. Atunci mi-am zis: de ce sa nu fie folosite aceste camere goale? Romanii de la tara nu baga nici acum banii in bijuterii, in masini scumpe, in blanuri. Ei baga banii in case. Mandria lui e sa aiba o casa cat mai mare, cat mai frumoasa. Nu sa o locuiasca, ci sa o detina, sa o vada cei din jur. - Ce-a fost mai intai: turistul ecologic sau WC-ul in mijlocul naturii? - Oamenii de la tara nu pun accent pe confortul lor personal, de aceea nu se puteau gandi la confortul altuia. Cel mai mult, ANTREC s-a luptat cu mentalitatea: "ce le trebuie astora confort?". La inceput au fost pensiuni care si-au amenajat canalizare, au pus WC-ul in casa, dar nu-i lasau pe turisti sa-l foloseasca, de frica sa nu-l strice. Ii trimiteau in curte. Dar romanul prinde repede. Astazi, gasim sauna, jacuzzi, piscina. - Ce are o ferma de cinci stele? - De cinci margarete! Trebuie sa fie intr-o zona pitoreasca, nepoluata. Sa fie curtea foarte ingrijita, cu loc de joaca pentru copii, foisor, gratar. In casa, camerele sa fie mari, mobila cu aspect primitor, de preferinta rustica, dar confortabila. - Vrea cineva sa traiasca asa cum se traia acum 100 de ani? - Foarte putini. Am avut olandezi care au cerut pensiune cu toaleta in curte. Voiau o intoarcere la perioada preindustriala. Le-am gasit, dar nu in reteaua ANTREC. N-au fost multumiti. Toaletele in curte si le imaginau dichisite: cu perdelute, plase de tantari, hartie fina. WC-ul sa fie sapat in pamant, dar sa aiba pernute ergonomice... Altii vor sa participe la muncile campului. Sa coseasca li se pare extraordinar de tentant sau sa culeaga via. E posibil ca dupa aceea sa-i apuce durerea de spate, dar vor neaparat sa taie lemne. - Trebuie sa fie unul nebun sa refuze turistii: iti platesc ca sa-i lasi sa lucreze in locul tau! - Am intalnit oameni care tineau casele goale, refuzand banii, ca sa nu le strice turistii covoarele, cand intra incaltati. Si sa nu le sparga bibelourile. Mureau de foame ca sa nu renunte la pestii de sticla din vitrina si la carpeta cu "Rapirea din serai". Nici nu stim daca i-am convins noi, prin cursuri, sau i-a convins puterea exemplului. Cand au vazut ca vecinul are clienti, ca-i vin in curte oaspeti cu masini straine, a inceput invidia. Da' ce, vecinul e mai capabil, mai destept? Deci nu banii au fost principala motivatie, la inceput. Cu timpul, oamenii si-au dat seama ca se castiga din turism mai mult si mai usor ca din prasila. Plus ca puteau valorifica si alte produse proprii. Atat la masa oferita clientilor, cat si din cartofii, branza, dulceturile pe care le vand turistilor. Strainii vor branza in coaja de brad si pastrav afumat, de pilda. - Sunt unii carora le place sa stea la ferma cand ploua? - Sunt oameni care vin doar sa se odihneasca. Medicii sau avocatii, cei cu profesii stresante, vin mai degraba la o ferma agroturistica, decat la mare. Insa ploaia sacaitoare, mai multe zile la rand, strica un sezon. De aceea, in Occident se fac programe speciale pentru zilele ploioase: proprietarii sunt sfatuiti sa se doteze cu videocasete, sa organizeze jocuri de cabana sau, la nivel de comuna, sa puna oamenii mana de la mana si sa construiasca o piscina acoperita, o sala de sport, un patinoar acoperit, pentru role. - Traditionala ospitalitate romaneasca e doar o vorba din manualul de romana? - Nu, ea exista! E chiar debordanta. De multe ori, proprietarii de pensiuni stau pe capul turistului toata ziua: hai noroc, hai noroc! O data, de doua ori iti face placere, dar de la un moment dat vrei sa mai si scapi de gazda, sa stai si tu singur, cu gandurile tale. - De ce ar veni omul in excursie intr-un sat de campie? - Nu e neaparat nevoie de o atractie turistica pentru a avea public. Important e sa oferi un program atractiv. De exemplu, in Calarasi eu as face niste programe de pescuit. Ar prinde! Bucurestiul e aproape. Locurile de picnic sunt, paduri, de asemenea. Totul e sa inceapa unul, intr-un sat, si sa vada lumea ca merge. La Bran a facut un proprietar foisor, toti din sat au pus mana si si-au ridicat foisor. Altul a castigat clienti amenajand un gratar, toate curtile au acum gratar. La Corabia s-a dezvoltat un astfel de program: pescuit, plaja, plimbari cu vaporasul pe Dunare, picnic pe insula. Am marea, la jumatate de pret! - De ce nu vin strainii sa rupa usa la tinda? - In Occident, turismul rural si ecologic e la moda. Oamenii sunt satui de industrie, iar hotelul e o forma de turism industrial. La hotel e ca la ei in apartament: se muta dintr-un bloc in altul. Omul modern vrea sa calce pe iarba, sa ia masa intr-un crang cu flori adevarate, nu de plastic. Vrea sa vada si copilul lui un ied, un porc, o oaie. Am avea o piata formidabila. Din pacate, Romania nu e cunoscuta, nu e o destinatie la moda. Majoritatea turistilor occidentali care vin in pensiunile romanesti ne-au gasit pe Internet. - Cine mai vine la tara, in afara de somerii de la oras? - Cei care si-au pierdut slujba la fabrica ar putea deveni o resursa umana importanta pentru turismul rural, caci sunt pregatiti, pot sa invete rapid, sa tina contabilitatea sau sa ofere servicii. Pe de alta parte, cei care vin in vacanta la tara fac parte din toate categoriile sociale. Sunt si din cei care au multi bani, dar vor sa scape de stres si din cei care vor sa faca economii. Multi expatriati, care lucreaza in marile firme sau diplomati straini vin in pensiunile agroturistice. Si proprietarii, ei intre ei, fac schimburi. S-au dus unii dintr-un sat din Oltenia intr-o pensiune din Bucovina si invers. S-au legat prietenii, se mai cunosc si alte zone. Si sa nu uit: cei cu copii vor neaparat in pensiuni, vor la curte, nu la hotel. - Ce i-ati invatat pe fermieri? - Putem sa-i spunem marketing, daca vreti. Concret, le-am explicat cum sa-si atraga si sa pastreze clientii: sa le dea un cadou la fiecare - un obiect de artizanat, o sticla de tuica etc. Sa le organizeze evenimente. Sa le gateasca traditional. Chiar festivalurile pe care le-am organizat promoveaza chestia asta: Festivalul Placintelor, la Bacau, al Sarmalelor, in Harghita, al Pastravului, in Suceava. La pensiune n-ai sa gasesti friptura-talpa cu cartofi prajiti. Apoi, le-am atras atentia asupra numelui pensiunii. Trebuie pus un nume cu care ramai. "Cabanuta Ancuta", de pilda, mi s-a intiparit in minte. La camere le-am spus sa nu puna numere, ca la hotel, ci nume: de flori, de munti, de podgorii. Am vazut in Germania, o pensiune in care fiecare camera era "numita" dupa un soi de vin. Discountul a fost ceva ce trebuia explicat: de pilda, cand vine omul a treia, a patra oara sa primeasca doua-trei zile gratis. - Sunt si investitori straini? - Da: sunt constanteni si bucuresteni care si-au facut case de vacanta. Stau si ei o luna in casa, in restul timpului o inchiriaza, sa-si scoata intretinerea. O dau unui localnic s-o exploateze. S-au mai atras si fonduri comunitare, cu care s-au dotat pensiunile: un boiler, o canalizare, un termopan. Sper sa-si dea seama si bancile de potentialul afacerii si sa imprumute bani fermierilor. Nu ca, acum, bancile n-ar da, insa nu acorda perioada de gratie. E greu pentru un "pensionar" sa dea imediat inapoi creditul. - Se iau credite pentru excursii? - Pentru proprietarii de pensiuni si ferme, explozia creditului din acest an nu a fost favorabila. Clientii au luat credite pentru televizoare sau apartamente, iar acum stau acasa si platesc ratele, in loc sa plece in vacanta. E primul an in care gradul de ocupare la pensiuni nu trece, in iulie, de 65 la suta. Totusi, este cu 20 la suta mai mare ca pe Litoral. Insa preturile mai accesibile ii vor face, poate, pe multi sa descopere frumusetea ecoturismului in acest an. Cred ca vor reveni, ca vor fi clienti castigati definitiv de pensiuni. Ei, sigur, vor fi castigati. - Cortul va face concurenta neloiala? - Cortul, in Romania, face multa mizerie. Cei care vin cu cortul se spala in parau, arunca gunoaiele in padure. In Occident, cei care merg cu cortul "trag" in curtea unor ferme agroturistice. Contra unor preturi modice, au baie, pot sa gateasca in bucatarie, pot manca la pensiune. - S-a inteles chestia cu discountul? - Incet, incet. De pilda, am organizat un tur de pregatire in Franta, pentru un grup de fermieri. La intoarcere, am facut un sondaj: ce v-a impresionat cel mai mult? Raspunsul: ca s-a dat bautura si mancare gratis in avion! Iar pe locul doi, faptul ca proprietarii de pensiuni de pe Valea Loarei isi faceau totul singuri: de la spalatul WC-ului pana la reclama de pe Internet. - Japonezul cu camera digitala in spate nu vrea in fan? - Japonezii sunt foarte tentati de Maramures. Salbaticia locurilor din zona i-a atras foarte tare. Biletele de avion sunt inca prea scumpe pentru distante asa de mari. Plus ca ei nu vor dusuri, vor neaparat o baie cu cada. Nu peste tot ai, in pensiune, asa ceva.