În onoarea lui Hu Jia

Legislativul european recompensează eforturile unuia dintre cei mai cunoscuţi şi curajoşi militanţi ai cauzei libertăţilor în China.

Parlamentul European a decernat premiul Saharov pentru drepturile omului disidentului chinez Hu Jia, aflat acum în închisoare. Prin acest gest justificat şi încărcat de semnificaţii, legislativul european recompensează eforturile unuia dintre cei mai cunoscuţi şi curajoşi militanţi ai cauzei respectării libertăţilor în China. Dar, totodată, dă dovadă şi de mai mult curaj decât comitetul Nobel: în urmă cu câteva zile, acesta reţinuse numele lui Hu Jia pe lista personalităţilor selecţionate pentru premiul Nobel pentru pace. În final, însă, a cedat presiunilor diplomatice ale Beijingului şi a renunţat să-l mai onoreze.

Parlamentarii de la Strasbourg au avut tăria să judece altfel, cu excepţia regretabilă a socialiştilor şi a comuniştilor, care au preferat să se abţină de la vot. A-l onora azi pe Hu Jia, care riscă să-şi petreacă întreaga pedeapsă de trei ani şi jumătate în spatele gratiilor unei închisori din Beijing, e un act de dreptate făcut acestui om de 35 de ani care nu a ezitat să-şi asume, de ani buni, riscurile considerabile pe care le presupune apărarea drepturilor oamenilor oprimaţi, a celor bolnavi de SIDA şi a tibetanilor. Până la punctul de a comite ireparabilul, potrivit punctului de vedere al Beijingului: acela de a critica fără menajamente, în presa străină, abuzurile partidului unic, vină care i-a atras pedeapsa cu închisoarea pentru “ subminarea puterii de stat”.

Astfel, Parlamentul European aplică o palmă acestei Chine care se laudă că şi-a regăsit locul pe care are dreptul să-l ocupe pe scena internaţională. O palmă cu atât mai usturătoare cu cât a fost dată în ajunul reunirii summitului Asia-Europa de la Beijing. În această ultimă privinţă, premiul Saharov acordat lui Hu Jia va suscita, cu siguranţă, reacţii amare din partea autorităţilor chineze şi va provoca indignare în rândul mişcării antioccidentale din ţară, ai cărui reprezentanţi propovăduiesc apărarea cu orice preţ a valorilor culturii şi istoriei chineze.

Puterea chineză, care nu tolerează ideea că Occidentul ar putea să-i dea lecţii, a şi taxat alegerea Parlamentului European, pe care a calificat-o, dispreţuitor, drept “grav amestec” în treburile interne ale ţării. De altfel, e puţin probabil ca această recompensă, acordată unui “duşman” al regimului, să schimbe ceva în privinţa drepturilor omului. Din păcate, pe acest teren, dialogul între ţările vestice şi Imperiul de Mijloc riscă să rămână într-un punct mort.

„Le Monde“
25 octombrie 2008