"În '56, în Piaţa Universităţii, studenţii pregătiseră lozinci cu Jos limba rusă!"

"Jos limba rusă!", "Afară cu fanarioţii de la Moscova!", "Jos cotele!", "Afară cu trupele sovietice!" Asta se pregăteau să strige studenţii bucureşteni, în Piaţa Universităţii, acum 50 de

"Jos limba rusă!", "Afară cu fanarioţii de la Moscova!", "Jos cotele!", "Afară cu trupele sovietice!" Asta se pregăteau să strige studenţii bucureşteni, în Piaţa Universităţii, acum 50 de ani. În noiembrie 1956, atunci când la Budapesta avea loc revolta maghiarilor. Nu au mai apucat. Deşi veniseră acolo cu zecile, cu sutele. De pe clădirile din jur, străluceau, în lumina tulbure a amiezii de noiembrie, sute de ţevi de mitralieră. Toate în poziţie de tragere. Studenţii veniseră cu piepturile goale. Cei de pe clădiri aveau epoleţi albaştri pe umeri şi glonţ pe ţeavă. Dacă mitingul ar fi început, ieşea măcel. Nimeni nu a strigat, nimeni nu a tras. Nimeni nu a păţit nimic în acea zi. N-a curs un strop de sânge în Piaţa Universităţii, nu s-a mişcat un fir de păr. În schimb, în zilele şi nopţile următoare, aresturile şi beciurile Securităţii au fost pline. Loturi şi loturi de studenţi. Ore lungi de anchetă. Procese, ani grei de puşcărie. A învins Securitatea? Partidul? Greu de spus. Mai degrabă, se poate spune că sistemul comunist, bolşevic, importat de la Moscova, s-a dovedit a fi un colos cu picioare de lut. În decembrie "56, au fost desfiinţate cotele, în "58 au fost retrase trupele şi comisarii sovietici. Doar limba rusă a rămas, pentru unii, şcoliţi la Moscova, un ideal, pentru alţii, un vis urât care s-a prelungit până în decembrie "89. Un coşmar.
Un martor ocular, Adrian Cristea, un fost student arestat în lotul "Spiru Haret", rememorează, în exclusivitate pentru Adevărul, o pagină rară, unică, din obsedantul deceniu: "Golaniada împotriva limbii ruse", un miting studenţesc care nu a mai avut loc, dar care i-a marcat pe participanţi şi pe neparticipanţi, deopotrivă. Înainte să fie student şi să iasă în stradă, în Piaţa Universităţii, Adrian Cristea a fost elev la Liceul "Spiru Haret". La fel ca şi şapte-opt colegi ai săi, şi ei participaţi la mitingul eşuat, şi ei arestaţi ulterior. Şi tot pe la Liceul "Spiru Haret" a trecut şi Ion Iliescu. Cel care, în 1957, anul marilor procese ale studenţilor protestatari, a fost ales preşedintele Asociaţiei Studenţilor Comunişti. La scurt timp după ce a revenit de la Moscova, unde studiase ingineria. Şi limba rusă.
"Piaţa Universităţii era ocupată de trupe de Securitate"
- Faceţi parte din lotul foştilor elevi de la "Spiru Haret", arestaţi în noiembrie "56, domnule Cristea?
- Da, eu şi alţi câţiva foşti colegi de-ai mei de liceu am fost arestaţi atunci. Nu mai eram elevi, eram studenţi.
- Puteţi să ne relataţi, pe scurt, ce s-a întâmplat, de fapt, de ce aţi fost arestaţi?
- Eram student în anul trei, la Construcţii. Abia începuse anul universitar. Prin intermediul altor studenţi, noi am fost anunţaţi că o să fie o manifestaţie studenţească, asemănătoare celor care fuseseră cu două-trei săptămâni înainte la Budapesta. Se dorea, în special, scoaterea învăţământului de limbă rusă din universităţi. Se dorea o manifestaţie pentru libertăţi democratice la studenţi, pentru genul acesta de revendicări. Era programată să fie această întâlnire studenţească, în Piaţa Universităţii, la ora 16, în data de 5 noiembrie. Noiembrie '56. şi, bineînţeles, că am venit acolo. De la primul moment am observat că Piaţa Universităţii era ocupată de trupe de Securitate, care, mă rog, să zicem că stăteau, aşa, pe margine. Pe toate acoperişurile clădirilor din zonă erau soldaţi cu mitraliere îndreptate înspre manifestanţi. Pe străzile din jur, în special pe Edgar Quinet, erau maşini cu prelată în care, de asemenea, se aflau soldaţi cu mitraliere. Soldaţi cu epoleţi albaştri. De la Securitate.
- Erau mulţi manifestanţi în Piaţă, veniseră mulţi studenţi acolo?
- Da, erau studenţi mulţi, pentru că ne-am întâlnit acolo...
- Cum aţi aflat, cine v-a chemat?
- Ne-am anunţat între noi. Veniserăm acolo şi, aşa, ne plimbam în Piaţa Universităţii, câte doi-trei, şi pe un trotuar, şi pe altul... Ne-am dus, ne-am întors... şi, văzând trupele astea care erau peste tot în zonă, evident că nu s-a mai ţinut nimic. Mă rog, asta a fost tot. De fapt, a fost o întâlnire, un miting programat, care nu a mai avut loc.
- Erau mulţi studenţi totuşi strânşi, acolo, în piaţă? Cam câţi?
- Erau, erau. Noi, studenţii, atunci ne amestecaserăm printre trecătorii obişnuiţi, care nu ştiau despre ce era vorba. Iar întâlnirea trebuia să fie în zona statuilor, mă rog, cum se spunea atunci, la coada calului. Calul lui Mihai Viteazu.
- şi cei cu mitralierele unde erau amplasaţi?
- Erau pe acoperişurile clădirilor din zonă.
- Erau la vedere? Armele erau scoase, erau gata de tragere?
- Sigur că da, erau la vedere. Dar nu ştiu dacă multă lume se uita în sus. Pentru că unii, care nu ştiau despre ce era vorba, nu le vedeau, poate. Dar noi, care veniserăm acolo, văzând că nu se întâmplă nimic, ne-am aruncat ochii şi în sus şi am văzut soldaţi care stăteau la ferestrele clădirilor de acolo. Se pare că, în timpul acela, clădirea unde este acum sediul Băncii Comerciale (n.r. - BCR) era atunci sediul Ministerului Comerţului Exterior.
- şi erau soldaţi şi acolo, pe acea clădire?
- Da, sigur că da.
- şi pe Universitate erau soldaţi cu mitraliere?
- şi pe Universitate. şi, pe urmă, am trecut şi pe Edgar Quinet - şi acolo erau soldaţi pe clădiri. şi, tot acolo, pe Edgar Quinet, erau maşini cu prelate, pline cu soldaţi cu epoleţi albaştri. Soldaţi cu mitraliere. Bine, noi am stat, să zic, vreo oră, o oră şi ceva în zonă şi, văzând că nu se întâmplă nimic, ne-am întors acasă. Fiecare la casele noastre.
- Când aţi fost arestat?
- Am fost arest pe 8 noiembrie, imediat la trei zile.
- Cum de a aflat Securitatea de această manifestaţie, de organizarea ei?
- Păi, unii fuseseră arestaţi chiar din prima zi.