Imprimeria Nationala a functionat vreme de 9 ani intr-un haos total

* Trei institutii de control descopera furturi si nereguli grave * 33.000 mp de folie securizata nu ies la socoteala * Traficantii si contrabandistii - alimentati cu importante cantitati de cartoane bingo si timbre pentru alcool si tigari * S-au platit mii de dolari si pentru "monitorizarea presei"

Este greu de imaginat ca in ograda unei institutii "ocupata" cu verificarea darilor catre stat, respectiv a Ministerului Finantelor, s-au putut petrece lucruri de dimensiunea celor intamplate la Imprimeria Nationala. Mergand pe urmele unui raport al Corpului de Control al Primului-Ministru, elaborat la finele anului trecut, am descoperit un fapt uluitor: in contabilitatea Imprimeriei Nationale a domnit, vreme de 9 ani, haosul. "Nu a existat contabilitate analitica (n.r. - pe fiecare client in parte) de la infiintarea institutiei (din 1992) si pana in 1999, cand s-a inceput o evidenta in acest sens, dar numai partiala", ne-a declarat Dan Docan, directorul general al Imprimeriei Nationale, numit in aceasta functie in octombrie 2001, cand, in urma unor controale, fosta conducere a fost schimbata. Tot de la actuala conducere a Imprimeriei am aflat ca, desi pare incredibil, intr-o institutie unde se lucreaza cu hartii securizate (folosite, printre altele, pentru tiparirea timbrelor de pe pachetele de tigari) nu s-a organizat niciodata contabilitate de gestiune - ceea ce inseamna ca nu se putea urmari corect decontarea cheltuielilor - si nu au existat niciodata norme privind circulatia marfurilor. "Cateva luni de zile, s-a lucrat la refacerea evidentelor pentru a se vedea exact ce si cat s-a consumat cu adevarat din materia prima folosita. A trebuit sa refacem peste 600.000 de facturi. Deoarece nu s-a tinut o evidenta contabila asa cum trebuia, acum suntem nevoiti sa transmitem zeci de mii de somatii la toti clientii pentru a ne recupera banii", a precizat Docan. Practic, tot ceea ce intra ca materie prima era, ulterior, trecut integral pe cheltuieli, fara sa se stie cat se consuma cu adevarat, cat insemnau deseurile etc. Actuala conducere a institutiei spune ca, punand contabilitatea in ordine, a descoperit ca are de recuperat de la anumiti clienti peste 10 miliarde de lei, din care o suma 2 miliarde este prescrisa, motiv pentru care a fost imputata fostei conduceri. Afacerea Bingo Ceea ce v-am prezentat mai sus este doar varful unui aisberg. In spatele acestei degringolade s-au derulat multe afaceri "murdare": incepand cu tiparirea cartoanelor Bingo, "transferul" fara acte al unor masini de la Imprimerie la o tipografie privata sau furtul de hartie si terminand cu contracte pentru monitorizarea presei sau cu sponsorizari dubioase. Toate au fost descoperite pe rand de Ministerul Finantelor, Corpul de Control al Primului-Ministru si Curtea de Conturi, in 2001. Daca am face un top al acestor afaceri considerate ilegale, atunci cele manevrate cu si pentru anumite tipografii ar putea ocupa locul intai. Raportul Corpului de Control dezvaluie ca, din cauza dezordinii din Imprimerie si a lipsei de supraveghere a activitatii tipografiilor abilitate, "s-au creat conditii pentru alimentarea economiei subterane cu insemnate cantitati necontrolate de cartoane bingo, timbre de valoare pentru bauturi alcoolice, tigari etc". Acelasi raport mai arata ca "in perioada 1998-2000 nu se poate justifica cantitatea de 128 de tone de hartie speciala (...) si nici lipsa unei cantitati de 33.000 mp folie securizata". In plus, din Imprimerie au fost scoase, fara documente, doua utilaje de tiparit si transferate la tipografia SC Constef Impex SRL Bolintin Vale pentru producerea cartoanelor bingo, utilajele fiind aduse inapoi 3 ani mai tarziu. O alta afacere derulata de fosta conducere a Imprimeriei a avut ca obiect imaginea unor inalti oficiali guvernamentali. Pe scurt: in mai 2000, Imprimeria (pe atunci functionand ca Regie Autonoma) a facut un contract cu firma B&C Consulting SRL, care, pentru circa 4000 de dolari pe luna, dadea "consultanta" si monitoriza presa, adica ce se scria despre cei ce ocupau functii inalte la Imprimerie, Ministerul Finantelor si Directia Generala a Vamilor. "Culmea furtului" e ca, asa cum spune si raportul, desi contractul isi pierduse obiectul din decembrie 2000, urmare a reorganizarii executivului, Imprimeria a continuat sa plateasca timp de peste 6 luni mii de dolari firmei de consultanta. In plus, nu s-a gasit nici un document care sa ateste modul de indeplinire a obiectului contractului. In urma neregulilor prezentate mai sus, pe numele fostului director general, Ion Barbu, si altor cativa directori au fost deschise ulterior dosare penale. Nu am reusit sa aflam detalii despre mersul anchetei, ceea ce stim este doar ca dosarul se cerceteaza.