Impozitul pe impozit

Mihai Tanasescu pare a fi un om cu o imaginatie debordanta. In tara cu cele mai multe taxe si impozite pe cap de locuitor din Europa, ministrul Finantelor a reusit sa mai inventeze un bir. Astfel,

Mihai Tanasescu pare a fi un om cu o imaginatie debordanta. In tara cu cele mai multe taxe si impozite pe cap de locuitor din Europa, ministrul Finantelor a reusit sa mai inventeze un bir. Astfel, Tanasescu a anuntat ca veniturile obtinute din dobanzi la depozitele bancare si dividendele incasate de persoanele fizice vor fi incluse in baza de impozitare a venitului global, incepand cu trimestrul IV al acestui an. Cu alte cuvinte, toti cei care au bani in banci, inclusiv batraneii ce au depozite tip "10 milioane pentru inmormantare", vor trebui sa plateasca ceva in plus statului, pentru ca, nu-i asa, au venituri. Aceasta masura de includere a dobanzilor si impozitelor in baza de impozitare va avea doua efecte notabile. In primul rand, multor cetateni le va creste, brusc, impozitul pe care il au de platit. In al doilea rand, mult mai multa lume, inclusiv sute de mii de pensionari sau salariati care-si tin economiile in banci, vor trebui sa plateasca impozitul pe venitul global. Altfel spus, la doi ani de la relaxarea fiscala anuntata cu surle si trambite de Ministerul Finantelor, statul ia mai multi bani de la mai multi cetateni ai sai. Din pacate, nu acest lucru este cel mai grav. Cel mai grav e faptul ca masura nu e decat unul din efectele politicii financiare a statului din ultimii ani. Aceasta politica consta, in esenta, in a strange cat mai multi bani de la cetateni, de unde se poate, iar executantul perfect al acestei politici este Mihai Tanasescu. In realitate, ministrul Finantelor lucreaza cu precizia si cu lipsa de imaginatie a unui cyborg. Dobanzile bancare sunt niste bani, ministerul are nevoie de bani, deci, logic, acesti bani trebuie dijmuiti. Asa s-a judecat si in cazul aplicarii impozitului pe terenurile agricole, care a intrat in vigoare la inceputul anului. N-a contat faptul ca anul trecut am avut productii record la inundatii, caderi de grindina sau seceta. N-a contat nici faptul ca, in mod normal, trebuia intai sa se incheie recensamantul agricol si abia dupa aia sa se ceara un impozit agricol. Un impozit e un impozit, adica niste bani in plus pentru stat. Din pacate, in lipsa unei politici fiscale bine coordonate, in Romania a ajuns sa se poarte impozitul pe problema, ca sursa de finantare a rezolvarii ei. De aia avem taxe de drum sau taxe de timbru pentru Uniunea Scriitorilor. Acum, Ministerul Mediului lucreaza la o lege a "taxelor pe emisiile de poluanti in atmosfera", ceea ce se va traduce printr-o taxa pe fumul scos de Dacii. La fel, nici nu mai conteaza ca posesorii de autoturisme, ca si cei care incaseaza dividende, vor fi impozitati de doua ori. In mod similar, avand exemplul mobilizator al Ministerului Finantelor in fata ochilor, autoritatile locale s-au grabit sa scoata bani din piatra seaca, prin tot felul de taxe si inovatii ciudate. Recent, balcoanele au fost declarate suprafete locuibile, caci vara poti sa locuiesti in ele. Prin statiuni taxele de curatenie si infrumusetare a localitatii sunt ceva obisnuit, iar la Sibiu a aparut si o taxa de odihna. In Pitesti exista o taxa pe cazanul de rachiu, la Cartisoara o taxa "de ecologizare" a Transfagarasanului si la Petrosani s-a vrut o introducere a unei taxe de 500.000 de lei pe "vietatile" de apartament, inclusiv pestii din acvarii. Pana la urma posesorii de acvarii, care trebuiau sa plateasca 10 milioane impozit pentru 20 de pestisori, au scapat. Probabil, functionarii Primariei n-au putut sa inventarieze vietatile, pentru ca pestii nu stau locului ca sa fie numarati. Dincolo de aceste aberatii legislative, aceasta politica financiara are un efect mult mai distructiv: nu incurajeaza consumul. Practic, dupa 13 ani de construire a unei societati capitaliste multilateral dezvoltate in Romania, adica a unei societati de consum, cetatenii Romaniei sunt indemnati sa consume cat mai putin. In Occident, cumparaturile mari, cum ar fi locuintele, masinile, mobila, calculatoarele, primesc tot felul de deduceri fiscale. La noi, sa cheltuiesti bani costa tot mai mult, caci nimeni nu iti incurajeaza investitiile personale. De exemplu, construirea unei case primeste niste "bonusuri" financiare, dar achizitionarea casei in sine, nu. Culmea este ca, in numele "relansarii consumului populatiei", zeci de intreprinderi cu pierderi sunt tinute artificial in viata. Paradoxal, incurajarea investitiilor personale ale populatiei, printr-un sistem de deduceri la impozitul global, poate aduce multi bani la buget. Acesti bani vor fi obtinuti prin virarea lor din zona economiei negre in cea oficiala. De exemplu, un cetatean care-si zugraveste casa isi va putea deconta o parte din investitie la administratia financiara. Dar, pentru asta are nevoie de chitanta de la zugravi. Acestia nu vor mai putea lucra la negru, ca pana acum, deci vor plati impozite. In loc sa aplice aceasta solutie, Ministerul Finantelor bombardeaza in mod mecanic populatia cu tot felul de biruri. Din pacate, in anul 2003, cam tot ce putea fi impozitat s-a impozitat. A mai ramas doar aerul.