Implant Pentru Refuz – Monolith

Rocker român fiind, n-ai cum să nu te bucuri când Implant Pentru Refuz anunţă un nou album. După destul de multă vreme, timişorenii care au condus şi conduc în continuare plutonul

Rocker român fiind, n-ai cum să nu te bucuri când Implant Pentru Refuz anunţă un nou album. După destul de multă vreme, timişorenii care au condus şi conduc în continuare plutonul hard-core din România, cu un sound clasic şi uşor de definit, au revenit cu Monolith. Deşi era aşteptată după atâta vreme o reinventare a trupei, ca şi în cazul celor de la Viţa-de-Vie, noul material discografic este la fel, ancorare în muzica sfârşitului anilor '90, atunci când acest gen scotea capul pentru prima oară şi o casă de discuri risca să pună pe rafturi muzică românească alta decât pop, dance, rock prăfuit şi manele. Şi ca să fie mai clar că Monolith nu aduce prea multe noutăţi, există şi câteva piese reeditate, Sidef şi Rezistenţa Continuă.

Dar după ce trec piesă după piesă care nu spun mai nimic şi te duc cu gândul la pus discul în bibliotecă alături de cele vechi vine piesa zece, Apus. În sfârşit Tavi "Vita" Horvath combină cele două trupe în care cântă, adică IPR cu Blazzaj. Şi avem un cântec de dragoste, o baladă hardcore, cu Cristina la voce şi cu trompeta lui Petre. O piesă care "a ieşit", al cărei videoclip aflat în proiect ar fi bine să fie la fel de bun ca şi muzica şi versurile. Pentru un fan IPR şi scena nu-rock românească albumul Monolith nu e mult mai mult decât un nou disc care sună ca şi cele de
până acum, cu excepţia acestei melodii, care ar putea fi prima baladă hard-core care să ajungă la radio şi la posturile tv locale care difuzează numai mainstream cu multe zerouri în cont.