Impachetarea coruptiei

Membrii cabinetului Adrian Nastase, cu fata sifonata de loviturile de imagine primite pe tema coruptiei, au decis sa-si recompuna credibilitatea si au anuntat, cu voce grava, un pachet legislativ

Membrii cabinetului Adrian Nastase, cu fata sifonata de loviturile de imagine primite pe tema coruptiei, au decis sa-si recompuna credibilitatea si au anuntat, cu voce grava, un pachet legislativ dedicat acestui domeniu. Pentru a fi si mai convingator, Guvernul isi va asuma chiar raspunderea in fata Parlamentului, adica isi va pune, formal, mandatul la bataie in fata Legislativului. O initiativa demna de toata lauda. Desfacand insa ambalajul acestui pachet legislativ, se scutura si sclipiciul. Inauntru, cateva tomuri groase, cu nume pompoase: Proiectul Codului Penal, Legea conflictului de interese, Legea finantarii partidelor politice, Legea declararii averii demnitarilor si inca altele asemenea. Cu adevarat impresionant demersul legislativ, mai ales ca toate erau asteptate, de ani buni, sa apara intr-o forma adaptata noilor tendinte infractionale. Luate la mana insa, fiecare din aceste propuneri de acte normative e atinsa de vicii ingrijoratoare. De altfel, filozofia acestui intreg pachet - pus, ca la fiecare marsavie din ultima vreme, sub falsul paravan al "cerintelor Bruxellesului" - e aceeasi de pana acum: clementa pentru infractori - cu spor de indulgenta daca sunt si de rang inalt - si opacitate in calea oricarei incercari de a-i da in vileag. Probabil ca cel mai bine se reflecta aceasta dubla tendinta in proiectul noului Cod Penal. Mult mai stufoasa decat cea mostenita de la comunisti si revizuita de guvernele postdecembriste, legea-cadru dupa care se va conduce Justitia romana in domeniul infractional ofera surprize la multe din capitolele ei. Cea mai socanta constatare este aceea ca, intr-o tara in care crimele si talhariile au ajuns la fel de numeroase ca tamponarile in oras, Ministerul Justitiei nu gaseste altceva mai bun de facut decat sa reduca pedepsele pentru ucigasi si jefuitori. C-asa-i european si de bon ton, ca drepturile omului, ca supraaglomerarea din penitenciare, ca tehnicile noi de coercitie si terapie sociala... Generozitatea nu e insa dirijata doar spre infractorii ordinari. Legiuitorul s-a gandit si la gulerele scrobite ale escrocilor, asa ca a diminuat si pedepsele pentru inselaciune si alte fapte penale "mai subtiri". Pentru a le oferi un colac de salvare celor care, dintr-o greseala, cad peste bordul barcii Puterii, colaboratorii doamnei Stanoiu au rasturnat pana si principiile elementare ale dreptului roman. In premiera mondiala, in Romania va putea fi invocata necunoasterea legii pentru a scapa de pedeapsa. Daca infractorul-prieten nu se poate salva cu acest tertip pus la dispozitie cu marinimie chiar de Justitie, noul Cod Penal ii ofera o gama larga de mijloace: consimtamantul victimei ("eu, Popescu, de bunavoie si nesilit de nimeni am fost de acord ca invinuitul sa-mi ia toti banii si cu bucurie am primit pumnul in ochi"), scutirea de pedeapsa - impinsa pana la albirea cazierului - ori amanarea aplicarii pedepsei, pana cand isi termina omul biznisurile si penitenciarele vor deveni un fel de sanatorii cu ciripit de pasarele. Larghetea nobila a celor ce impart justitia o regasim diseminata si in celelalte proiecte legislative care ar trebui sa inlature macar o parte din cauzele si efectele marii coruptii. Din Legea declararii averilor demnitarilor a ramas o simpla mucava, atata vreme cat nu mai exista nici un mijloc de control public asupra agoniselii celor ce ocupa functii in Guvern, in Parlament si in celelalte structuri administrative. Legea finantarii partidelor, o alta sursa de coruptie la nivel inalt, a fost si ea construita cu o bresa lasata special pentru a permite deversarea banilor negri catre formatiunile politice, prin intermediul fundatiilor-satelit. Actul normativ care ar trebui sa limiteze conflictul de interese, adica sa precizeze incompatibilitatile dintre diversele calitati oficiale, pastreaza si el destule portite prin care demnitarii isi vor putea continua afacerile in paralel cu mandatul, spre prosperitatea lor directa si a partidelor care i-au instalat pe liste sau in posturile de decizie. Pentru ca orice speranta de transparenta sa fie inlaturata, in acelasi pachet legislativ au fost introduse sanctiuni extrem de severe pentru cei care indraznesc sa ridice valul de deasupra actelor de coruptie, a abuzurilor si ilegalitatilor. Codul Stanoiu prevede pedepse inrobitoare, care vor impinge la faliment orice societate de presa ai carei ziaristi vor indrazni sa semnaleze fapte condamnabile ale vreunui demnitar sau client al Puterii. Amenzile de pana la 10 miliarde de lei, transformarea sanctiunii contraventionale in zile de inchisoare pentru jurnalisti sunt plasate si ele, ca o ironie grosolana, sub semnul prezervarii drepturilor fundamentale ale cetateanului asa cum ne-ar cere comunitatea europeana. Cu astfel de mijloace de protectie a imaginii celor suspectati de acte de coruptie, completate de clementa manifestata prin articolele de lege ultraingaduitoare, toata parada anticoruptiei nu mai seamana decat cu o defilare a unei trupe de mascarici, in care bufonii maimutaresc gesturile si discursurile domnilor de la Bruxelles, ca sa rada prostimea. Poporul sta insa pe margine si nu prea se indeamna sa se amuze, numarand, discret, banii pentru urmatoarea spaga pe care o are de platit, aici, in tara coruptiei generalizate.